Cântați-I Domnului, binecuvântați Numele Lui, vestiți din zi în zi mântuirea Lui.
Psalmii 96:2
Am ieșit să ud florile și am fredonat un imn în timp ce turnam cu grijă apă în ghivecele din față. Un domn care lucra la gardul casei vecinului m-a salutat respectuos.
– Sunteți creștină?
– Da, i-am răspuns. De ce mă întrebați?
– Îmi place foarte mult cântecul pe care îl cântați. Este minunat!
M-am uitat la bărbatul îmbrăcat îngrijit din fața mea și am observat cămașa lui albă imaculată, cu primii trei nasturi descheiați, sub care strălucea un colier gros de aur. Fără să mă gândesc, l-am întrebat:
– Dar de unde știți acest cântec?
– Ei bine, eu sunt ortodox, dar am vizitat câteva biserici protestante. Mi-a plăcut mult, mai ales muzica și, când v-am auzit fredonând, am recunoscut melodia. Din ce biserică faceți parte?
– Sunt adventistă de ziua a șaptea. Adică, mă închin lui Dumnezeu sâmbăta.
– Da, știu. Îmi place că voi, adventiștii, vorbiți mult despre Isus și despre credința în Dumnezeu.
I-am povestit soțului meu despre conversația noastră și, cu spiritul său practic, m-a întrebat dacă îi dădusem omului vreo carte. Am ales o carte și m-am rugat să nu fi terminat de lucrat în curtea vecinului meu. Am găsit și o Biblie și m-am dus la gardul vecinului. El încă lucra.
– Aș vrea să vă dau o carte. Ea conține multe aspecte ale credinței mele. Aveți o Biblie?
– Nu, nu am, deși mi-ar plăcea foarte mult una.
I-am dat Biblia. Mi-a mulțumit și a promis să o citească și să viziteze biserica noastră. A strâns cărțile la piept și părea atât de fericit!
Sora mea dragă, haide să împărtășim bucuria mântuirii cu cineva astăzi. I-ar putea schimba viața, iar noi vom fi atât de binecuvântate!
autor: Elena Petrescu
