FEMEIA DIN MIJLOC

Atunci cărturarii și fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului.
Ioan 8:3

Femeia este în mijloc. Toate privirile sunt ațintite asupra ei. De câte ori nu sunt femeile puse în centrul atenției, expuse, afișate, analizate în reclame și în media? Nu este diferit nici pentru femeia din această poveste.

Toți stau în jur, privind, arătând cu degetul acuzator. Este expusă în fața tuturor, fiecare observând cel mai mic detaliu al înfățișării ei. Ce a făcut este scandalos. Trebuie pedepsită. Nu există altă cale. Unde am ajunge dacă am lăsa-o să plece? Continuau să judece femeia speriată din mijloc. Moise a avut dreptate să reglementeze asemenea fapte. Acum trebuie doar să-L convingem pe acest Isus. Dacă este Mesia, nu poate lăsa asta nepedepsit. Adulterul este cel mai grav păcat. Spectatorii nu i se adresează direct. Vorbesc despre ea, nu cu ea. Se simte ostracizată, exclusă și condamnată.

Te poți identifica cu femeia din mijloc? Sau poate ai pus tu pe cineva în mijloc? Ai vorbit despre cineva în loc să vorbești cu acea persoană? Te-ai surprins judecând fără să cunoști întreaga poveste? Nu suntem cu nimic diferiți de farisei și cărturari când acționăm așa.

Dar privește la Isus. Este complet diferit. La insistențele și cerințele mulțimii, El Se apleacă și începe să scrie pe pământ. Apoi spune: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea” (Ioan 8:7). Ce afirmație uluitoare! De ce o apără? Citind cuvintele Lui, unul câte unul, acuzatorii pleacă. Femeia rămâne singură. Nu mai e înconjurată de cei ce o condamnă și Îl poate vedea pe Isus față în față. Ce diferență! El o tratează cu respect și cu demnitate. O scapă de pedeapsa cu moartea, căci, deși doar El era fără păcat, o iartă și nu o condamnă.

Puțin mai târziu, Isus va sta El Însuși în mijloc, înconjurat de o mulțime care Îl batjocorește și Îl scuipă. A fost biciuit, condamnat, încoronat cu spini și, în cele din urmă, răstignit – în mijloc – pentru ea și pentru noi. Mântuitorul nostru ne-a luat locul și a stat în mijloc pentru a ne salva pe toți.

autor: Dagmar Dorn

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent
Articolul următor