ADEVĂRATA CASĂ

Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduiește și aștept făgăduința Lui.
Psalmii 130:5

Aș vrea să vă împărtășesc câteva gânduri despre un moment semnificativ din viața mea. În perioada slujirii noastre, eu și soțul meu am experimentat ce înseamnă să nu ai o casă în care să locuiești. Ne-am simțit îndemnați să renunțăm la slujirea pastorală pentru a începe o lucrare în muzică. Am făcut un pas prin credință, schimbându-ne casa cu o rulotă second-hand și plecând în turneu cu câțiva prieteni buni, pentru a împărtăși iubirea lui Isus cu lumea.

Această perioadă a fost plină de multe provocări și incertitudini. Ne-am trezit în fața unor dificultăți neașteptate, cum ar fi iernile reci în care găseam un pahar cu apă înghețat pe masă. La biserică, un plic cu suficienți bani pentru benzină sau saci de alimente lăsați anonim la ușa rulotei noastre deveneau dovezi clare ale grijii lui Dumnezeu față de noi. Deși nu aveam un loc al nostru unde să ne întoarcem, Dumnezeu ne-a trimis în ajutor o prietenă care ne-a oferit camera de oaspeți luni de zile, în timp ce încercam să ne regăsim drumul.

Deși am trecut prin multe perioade de singurătate și lipsuri, într-o seară, în timp ce mă luptam cu dezamăgirea și lacrimile curgeau pe obrajii mei, m-am regăsit în brațele soțului meu. În acea clipă, am realizat un adevăr profund: „Acesta este adevăratul meu cămin”, i-am șoptit. „Aici, în brațele tale.”

Pentru mine, acest moment a fost o revelație despre ce înseamnă casa. Nu este vorba doar de ziduri și acoperișuri, ci despre locul unde te simți iubit și acceptat. Acesta este locul pe care îl găsim în brațele Celui care ne iubește necondiționat, Dumnezeu. Căminul nostru este în Isus, iar promisiunea Lui este că va fi mereu lângă noi, indiferent de circumstanțe.

Astăzi, poate te confrunți cu sentimentul că nu ai casă, fie fizic, fie spiritual. Să-ți amintești că „Dumnezeul cel veșnic este un loc de adăpost și sub brațele Lui cele veșnice este un loc de scăpare” (Deuteronomul 33:27). În brațele Celui care te iubește vei găsi adevăratul adăpost, și toate vor fi bine.

autor: Karen Pearson

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent
Articolul următor