Așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos.
Tit 2:13
Încă din timpurile Noului Testament, urmașii lui Isus au avut această speranță și au așteptat revenirea Sa. Pionierii bisericii noastre vorbeau în mod constant despre speranța binecuvântată a celei de-a doua veniri a lui Isus în timp ce călătoreau prin țară predicând și învățând. Această speranță ardea în inimile lor.
La 22 octombrie 1844, mulți din cei ce credeau în revenirea lui Isus s-au adunat pe Stânca Înălțării, la ferma lui William Miller din nordul statului New York, Statele Unite ale Americii, privind cerul, așteptând și sperând. Au fost amarnic dezamăgiți când Isus nu S-a întors în acea zi. Cu toate acestea, câțiva au continuat să creadă.
La sfârșitul anilor 1800, evangheliștii ambulanți au început să ridice corturi și să propovăduiască faptul că Isus va veni în curând. Stră-străbunicii mei, după ce au participat la una dintre aceste întâlniri în corturi, au devenit credincioși și s-au alăturat celor care așteptau revenirea Sa. Toată viața lor au așteptat ca Isus să vină și au adormit în „speranța binecuvântată”. Străbunicii mei, apoi bunicii mei și apoi părinții mei au așteptat ca Isus să vină în timpul vieții lor; dar, în cele din urmă, și ei au adormit.
În timpul celor patru ani de facultate, directorul ne spunea adesea că timpul este scurt și că Isus Se va întoarce probabil pe pământ înainte de a absolvi. Au trecut peste cincizeci de ani de la absolvirea noastră.
La o sută cincizeci de ani de la Marea Dezamăgire din 1844, am stat cu soțul și copiii mei pe Stânca Înălțării, am privit cerul și am încercat să-mi imaginez cum trebuie să se fi simțit acei primi credincioși. Îmi amintesc că mi-am dorit ca Isus să vină în acea zi.
Cu toate acestea, 2 Petru 3:8 spune că timpul Domnului nu este timpul nostru. La El, o zi este ca o mie de ani. În timp ce era pe pământ, Isus a spus mai multe parabole despre întârzieri – un mire care și-a întârziat venirea, un stăpân care și-a întârziat întoarcerea. Așadar, noi continuăm să așteptăm și să veghem, chiar dacă Domnul pare să întârzie venirea Sa. El vrea ca nimeni să nu piară, ci toți să accepte darul mântuirii Sale
Să nu ne lăsăm absorbiți de lucrurile acestei lumi, pentru că totul în această lume va trece curând. Mă rog ca dorința noastră arzătoare să fie aceea de a-L împărtăși pe Isus și speranța revenirii Sale.
Beth Davis Nelson
