„Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi”, zice Domnul, „gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.”
Ieremia 29:11
Primele trei rânduri erau pline, iar unii din primul rând stăteau cu coatele pe genunchi, aplecându-se în față, în timp ce vorbeam la o închisoare de bărbați. O astfel de sete pentru Isus este emoționant de văzut. Dacă am tânji așa după Isus la fiecare întâlnire religioasă! Când prietena mea Bev m-a invitat să le vorbesc, mi-a spus: „Vino cu o mașină potrivită, pentru că va fi zăpadă în trecătoare la întoarcere!”
Înainte de discursul meu, trei bărbați au împărtășit un verset și motivul pentru care le-a plăcut. Unul dintre ei a împărtășit Ieremia 29:11, care este un verset liniștitor, despre identitatea noastră în Dumnezeu. Efeseni 5:2 spune: „Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi «ca un prinos și ca o jertfă de bun miros» lui Dumnezeu.” Iar darul Său nu se oprește aici, pentru că El Își extinde dragostea prin noi. Efeseni 2:10 ne amintește că suntem incluși în ceea ce face Dumnezeu: „Căci noi suntem lucrarea Lui.” Niciodată să nu crezi că talentele tale nu sunt utile sau că nu au impact.
După discursul meu, am participat la un cerc de rugăciune în spatele sălii. Bev a început: „Are cineva o cerere de rugăciune?” După ce fiecare om își împărtășea motivele de rugăciune, un altul se ruga pentru nevoia respectivă. Bev a adăugat că a doua zi urma să mă întorc cu mașina pe munte prin zăpadă. Trei bărbați s-au oferit să se roage pentru mine.
După ce am ieșit din închisoare, am fost foarte curioasă cum e vremea și, într-adevăr, telefonul meu îmi arăta că era zăpadă pe munte. A doua zi dimineață, în timpul momentelor mele devoționale, nu am văzut niciun verset cu reasigurări despre vreme. În timp ce meditam și mă rugam, mi-au venit în minte patru cuvinte: „El poate, El poate.” Am recunoscut cântecul și L-am întrebat pe Dumnezeu cu voce tare: „Vrei să cânt cântecul?” Așa că am făcut-o. Apoi mi-am dat seama: Uau! Dumnezeu vrea ca eu să știu că El mă va purta prin zăpadă!
La scurt timp după aceea, am vorbit la biserica din apropiere și a fost o binecuvântare să fiu acolo. După un prânz minunat, am simțit nevoia să plec și m-am mirat cum Dumnezeu a pregătit cu adevărat tot drumul. În vârful muntelui, ningea, dar nu se așezase. Rugăciunile acelor oameni au contat cu adevărat în ceea ce privește vremea și, cel mai probabil, și alte binecuvântări nevăzute. Dumnezeu cu siguranță poate!
Diane Pestes
