Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!
Plângerile lui Ieremia 3:22-23
Eram încântată! Aveam șase ani și, pentru prima dată, părinții mei îmi permiteau să merg singură la serviciul divin de vineri seară, împreună cu prietena mea de opt ani, Jill. La Colegiul Pedagogic Kamagambo din Kenya, unde locuiam, era întotdeauna întuneric la ora 18:30, așa că, atunci când am plecat pe jos spre casa lui Jill, am luat lanterna cu mine și am aprins-o ca să văd drumul. Nu voiam să calc pe un șarpe!
Jill era gata când am bătut la ușa ei, așa că am pornit spre biserică de mână, sporovăind entuziasmate. Dar, în mod ciudat, când am trecut pe lângă clădirea în care se afla generatorul campusului, am tăcut amândouă. Apoi, răsunând în liniște, am auzit o voce puternică: „Diane, uită-te în spatele tău!” Speriată și temătoare, pentru că nu mai era nimeni în apropiere, m-am uitat în jur și apoi m-am întors spre Jill, strângând-o de mână și spunându-i: „Jill, uită-te în spatele nostru!”
Ne-am întors amândouă și am privit în întunericul din spatele nostru, care era luminat de un singur bec de pe peretele clădirii generatorului. Acolo, poate la un metru și jumătate în spatele nostru, era o cobră uriașă, ridicată în aer și gata să lovească. Dacă ne-ar fi mușcat, ne-ar fi ucis în câteva minute.
„Fugi! Fugi!”, am strigat la unison și am fugit pentru a ne salva viața. Când am ajuns la biserică, gâfâind și îngrozite, ne-am întrebat una pe alta de ce ne-am uitat înapoi. „Am auzit o voce spunând: «Jill, uită-te în spatele tău!»”, mi-a spus Jill, cu ochii mari.
Înmărmurită, i-am spus că și eu am auzit vocea spunând numele meu! Înfricoșate, am recunoscut că auziserăm vocea îngerilor noștri păzitori, care ne-au avertizat și au salvat-o cel puțin pe una dintre noi de la o moarte sigură.
Nu am uitat niciodată acea experiență și nu mă voi îndoi niciodată de existența lui Dumnezeu și de grija Sa tandră și personală. Soră, ce amintiri te bântuie din anul trecut? Regrete, amărăciune, tristețe, resentimente? Ai lăsat probleme nerezolvate, neînțelegeri neelucidate, răni nevindecate? Ai făcut greșeli? Ești gata să încerci din nou? Tatăl tău ceresc îți vorbește cu tandrețe și putere: „Fiica mea dragă, privește în spatele tău!” Amintește-ți: „Nu avem a ne teme de nimic pentru viitor, decât de a uita calea pe care ne-a condus Domnul și învățătura Sa din istoria trecutului nostru” (Ellen White, Evenimentele ultimelor zile, Viață și Sănătate, București, 2003, pp. 51–52).
Diane Duncan de Aguirre
