Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.
Filipeni 4:6-7
Simpla menționare a cuvântului „dentist” și/sau a sintagmei „programare la dentist” îmi crește imediat pulsul. Sunt inundată de gânduri de „ce-ar fi dacă?”. Un sentiment de neputință mă cuprinde ori de câte ori mă aflu pe scaunul dentistului, înconjurată de dentist, de asistentă și de o masă cu instrumente metalice ascuțite și strălucitoare. „Uf!” Sunt orice, numai calmă nu, în timp ce stau și aștept ca totul să înceapă. Totuși, această programare la dentist, fără ca eu să știu la început, avea să fie diferită. O diferență care avea să-mi schimbe pentru totdeauna perspectiva.
Aproape de locul în care era scaunul meu se afla o fereastră mare. Puteam vedea cerul, vârfurile clădirilor și agitația vieții. Pe măsură ce atenția mea se concentra mai mult asupra acestei scene, a început să apară o revelație a iubirii lui Dumnezeu și a dorinței Sale ca noi să nu ne facem griji. Nu mi-am dat seama cât de mult timp mă concentrasem asupra cerului albastru și cât de liniștit devenise sufletul meu. Dumnezeu mă pregătise pentru mesajul Său de iubire, care avea să-mi alunge frica de grijile stomatologice, de grijile vieții. Dintr-odată, am văzut o pasăre care zbura cu aripile desfăcute în mișcări mari, circulare, intrând și apoi ieșind din raza mea vizuală. M-am gândit: Este atât de interesant. De obicei, zboară în perechi. Dar tot ce puteam vedea era doar această pasăre. Apoi, chiar în fața ochilor mei, a apărut o a doua pasăre, care zbura la aceeași distanță cu prima pasăre. Vedeți, prima pasăre nu fusese niciodată singură. Aceste două păsări, în timp ce zburau în câmpul meu vizual și dincolo de ceea ce puteam vedea prin fereastră, au fost întotdeauna una aproape de cealaltă. Pe măsură ce mintea mea devenea mai intrigată, o a treia pasăre s-a alăturat grupului. Toate zburau la distanțe egale una de alta, dar întotdeauna aproape una de cealaltă.
Ce lecție de iubire! Mi-a alungat complet din minte nu doar grijile dentare, ci toate grijile pe care le aveam și neliniștile care adesea îmi aduc lacrimi în ochi și îmi întunecă mintea pentru a nu mai vedea bunătatea lui Dumnezeu. Acum Îl puteam auzi vorbindu-mi: „Nu-ți face griji, copilă! Eu sunt cu tine întotdeauna și te voi ajuta să treci cu bine.”
Să alegem să ne păzim astăzi inimile și mințile prin pacea lui Dumnezeu!
Cynthia Best-Goring
