Isus le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-L priceapă.
Marcu 4:33
Oricui îi place o poveste bună, atât celor tineri, cât și celor bătrâni. Trebuie doar să vedeți cum atât copiii, cât și părinții se apleacă în față pentru a asculta povestea copiilor în fiecare dimineață de Sabat. Isus a recunoscut puterea poveștii și a avut întotdeauna una pregătită, gata să o folosească ori de câte ori a găsit o ocazie. Poveștile Sale erau pline de „întâmplările obișnuite ale vieții cotidiene. Astfel, El asocia aspectele din natură cu cele spirituale, făcând legătura între viața ascultătorilor Săi și sublimele adevăruri scrise în Cuvântul Său. Și ori de câte ori, după aceea, ochii lor întâlneau lucrurile cu care Isus Își asociase adevărul veșnic, ei își aminteau lecțiile Lui” (Ellen G. White, Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, Viață și Sănătate, București, 1997, p. 115).
Isus este exemplul nostru în toate lucrurile și, dacă El nu a fost niciodată în pană de povestiri, atunci ce facem noi? Avem noi o poveste despre Isus pe care să o împărtășim cu ceilalți ori de câte ori găsim o ocazie? Îmi place povestea celor doi credincioși cărora Isus le-a fost alături pe drumul spre Emaus. Nu că și-ar fi dat seama în acel moment. Oh! Dar, odată ce L-au recunoscut pe Mântuitorul lor, s-au grăbit să se întoarcă la Ierusalim, unde au povestit cum Domnul le deschisese ochii și cum le ardea inima în ei!
Ori de câte ori împărtășim povestea a ceea ce înseamnă Isus pentru noi și a modului în care El ne-a schimbat viața, ceilalți sunt inspirați și uimiți. Oriunde ne adunăm în Numele Lui, El Se apropie. El este cu noi și inimile noastre ard.
Este aceasta experiența noastră? Sau ezităm să ne împărtășim povestea? Gândește-te la biserica primară – cât de pasionați erau de a-L face cunoscut pe Mântuitorul lor întregii lumi! Poveștile lor se revărsau din inimi înflăcărate pentru a-L face cunoscut pe Hristos. Dar astăzi, prea des, „atmosfera din biserică este atât de rece […]. Căldura dragostei lor dintâi a înghețat […]. Primele fapte ale bisericii [primare] s-au văzut când credincioșii își căutau prietenii, rudele și cunoștințele și le spuneau cu dragoste ce însemna Domnul Isus pentru ei și ce însemnau ei pentru Domnul Isus” (Ellen G. White, Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, Viață și Sănătate, București, 2007, p. 157).
O, dacă aceasta ar fi experiența noastră! Poate fi! Ce înseamnă Isus pentru tine? Spune această poveste!
Karen Pearson
