Fiicele noastre să fie ca niște pietre unghiulare, șlefuite după asemănarea unui palat.
Psalmii 144:12, KJV
Recent am mers la plajă și am încercat în zadar să găsesc o zonă care să nu fie plină de pietre. Voiam să înot, nu să calc pe lângă pietricele, oricât de frumoase ar fi fost acestea. Uitându-mă mai atent, am observat că toate pietrele erau netede și m-am gândit la textul acesta din: „Fiicele noastre să fie ca niște pietre unghiulare, șlefuite după asemănarea unui palat” (Psalmii 144:12). Îți poți imagina că aceasta este dorința Tatălui nostru pentru noi: să fim pietre șlefuite – pentru a înfrumuseța palatul Său?
Cum putem atinge acest obiectiv al Tatălui nostru? Care este procesul de șlefuire a rocilor? Cum poate o piatră brută să devină perfectă? Iată câteva informații despre acest proces. O stâncă, fiica lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să fie rezistentă. Niciun material moale nu poate rezista procesului de șlefuire. Când Dumnezeu ne-a creat, ne-a făcut suficient de puternice pentru a rezista furtunilor prin care știa că vom trece. Pentru unele, furtunile apar atunci când familiile se luptă cu probleme de sănătate, financiare, personale sau cu alte provocări. Gândește-te la femeia care s-a apropiat de Isus pentru a-I atinge poala hainei. De doisprezece ani avea hemoragie! Ea trebuia să fie rezistentă. Pentru altele, furtunile vin atunci când trec prin situații cum ar fi aceea de a fi soția unui bărbat cu o poziție înaltă și de a fi suficient de puternică pentru a-l ține de mână atunci când se confruntă cu propriile furtuni. Nu spune niciodată: „Nu m-am angajat la așa ceva când m-am căsătorit.” În schimb, ia stiloul și caută locul în care să semnezi!
O altă observație: o piatră netedă nu e netedă de la început, oricât de ideal ar fi soțul și oricât de frumoasă ar fi nunta. Familia ta perfectă va fi supusă unor furtuni care o lovesc. Piatra noastră nu poate evita aceste provocări neașteptate. Gândește-te la urmele pe care i le lasă faptul că este literalmente zvârlită și răsturnată! Dar gândește-te cât de frumoase și de șlefuite devenim atunci când furtuna se potolește. Orice femeie șlefuită știe că sub „acel zâmbet” se află adesea lacrimi. Fiecare furtună o lustruiește și mai mult, făcând-o potrivită pentru palat. Apostolul Iacov ne sfătuiește: „Să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări” (Iacov 1:2). Să privești totul ca o mare bucurie, draga mea prietenă; este dorința Tatălui tău pentru tine.
Să îmbrățișăm suișurile și coborâșurile șlefuirii. Poate că nu ne dăm seama, dar ne schimbăm în fiecare zi pe măsură ce ne lăsăm modelate de acest proces. Suntem șlefuite, dar privește cât de frumoase devenim!
Annette Walwyn Michael
