Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!
Isaia 65:24
Gândul de a mă muta în Florida era foarte interesant. După ce am trăit și am lucrat în New York timp de peste douăzeci de ani, am simțit că era timpul pentru o schimbare de ritm. Cei doi frați ai mei locuiesc și lucrează în Florida, ceea ce m-a încurajat să fac același lucru. În sfârșit, ziua plecării mele din New York a sosit. După o verificare amănunțită pentru a mă asigura că am tot ce-mi trebuie pentru a călători, m-am îndreptat spre Aeroportul Internațional JFK. Am avut emoții amestecate din cauza faptului că lăsam în urmă persoane dragi și prieteni de lungă durată, precum și familia mea iubită de la biserică.
Zborul spre Orlando a fost plăcut. La sosire, o prietenă de familie m-a întâmpinat și m-a dus unde urma să stau. Cu toate acestea, nu a trecut mult timp până când am început să mă îndoiesc că decizia de a mă muta a fost una bună. Am luat oare decizia corectă când m-am hotărât să-mi petrec restul vieții aici? Oare voi găsi curând un loc de muncă? Voi găsi o biserică în care să mă simt ca acasă?
Primele câteva luni de viață în Florida au fost oarecum dezamăgitoare și stresante. Nu am reușit să obțin un loc de muncă atât de repede pe cât credeam, iar finanțele mi s-au împuținat rapid.
Într-o zi, eram la capătul puterilor: trebuia să plătesc chiria și nu aveam suficienți bani pentru a o achita. Atunci mi-am amintit de promisiunea Tatălui meu ceresc: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19). Am căzut în genunchi lângă pat, vărsându-mi oful în fața Tatălui meu ceresc. În timp ce mă rugam, telefonul a început să sune. Și să sune. În cele din urmă, m-am hotărât să răspund. La telefon era o prietenă pe care o cunoșteam de pe vremea când eram studentă. Se mutase în Florida cu mulți ani înaintea mea. Ce mi-a spus m-a uimit: „Am simțit îndemnul să-ți aduc niște bani.” Nu știa absolut nimic despre dilema mea din momentul acela! Suma pe care mi-a dat-o era exact cât aveam nevoie! Mi‑am plătit chiria chiar în acea zi cu multă bucurie. Chiar înainte de a mă ruga, Tatăl meu ceresc pusese deja în mișcare mecanismele pentru a mă ajuta. În timp ce eram încă în genunchi, El îmi auzise cererea și îmi venise în ajutor.
Indiferent cât de imposibile pot părea lucrurile pentru tine în acest moment, Tatăl nostru ceresc este capabil și dispus să asculte strigătele de ajutor ale copiilor Săi. Ai încredere în El! Este doar la o rugăciune distanță.
Merita E. Joseph-Lewis
