Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi.
Psalmii 46:1
A fost cel mai lung val pe care l-am văzut vreodată pe coasta Oceanului Pacific. O masă continuă de spumă albă, fără pauză. Venisem pe această plajă pentru a-mi liniști gândurile, dar mintea continua să se lupte cu complexitatea vieții… ce să fac, unde să mă duc, ce decizii să iau care să fie cele mai înțelepte. Am încercat să citesc pentru a-mi lua gândul de la aceste griji; nu mi-a fost de niciun ajutor. Am încercat să desenez, dar minunile din jurul meu continuau să‑mi distragă privirea. Oceanul ținea neapărat să se facă auzit în acea zi. În toate zilele petrecute acolo, sub acei palmieri masivi, nu auzisem niciodată un asemenea vuiet. În cele din urmă, m-am hotărât să-mi las toate cărțile jos, să mă ridic și să arunc o privire. Valurile masive se întindeau pe kilometri întregi de-a lungul coastei. Unul după altul. Fiecare nou val care se umfla dinspre dig producea un vuiet care nu se mai oprea. Sunetul părea să fie puternic chiar și în capul meu. M-am întrebat: Cum pot să gândesc în mijlocul zgomotului ăstuia? Vuietul a continuat în mod constant timp de cincisprezece minute. Apoi… liniște. O liniște minunată și o tăcere „asurzitoare”, dar numai pentru un minut. Și un nou val a adus mai multe vuiete, care au durat alte cincisprezece minute, urmate de o altă tăcere scurtă. Acest model sonor a continuat pe tot parcursul orei următoare. Când acele momente de liniște și tăcere se lăsau pentru o clipă între trosnetul valurilor, mă trezeam gândindu-mă: O, ce pace! Și poate că nici nu aș fi observat această tăcere dacă nu era vuietul care o preceda.
Atunci mintea mi s-a luminat! Gândul mi s-a dus la Psalmul 46: „Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul și s-ar clătina munții în inima mărilor, chiar dacă ar urla și ar spumega valurile mării și s-ar ridica până acolo de să se cutremure munții. […] Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină. […] «Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu […].” Domnul oștirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi” (Psalmii 46:1-3,5,10,11). Acesta este lucrul pe care trebuia să mă concentrez. Nu conta faptul că evenimentele din viața mea răbufneau în jurul meu: Dumnezeu era lângă mine. Indiferent de situație, Dumnezeu îmi poate aduce pacea. M-am bucurat că voi fi bine. Dumnezeu știe despre tot zgomotul din viața noastră, precum și despre întreruperile care vuiesc în jurul nostru. El le reduce la tăcere suficient de mult timp ca noi să-L găsim.
Victoria M. Shewbrooks
