Cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.
Psalmii 103:12
Ai lucruri din trecut pe care le păstrezi ca amintire? Am mai multe cutii în casă pline de hârtii interesante, cărți de copii, amintiri de când eram mai tânără, pagini rupte din reviste cu articole și povești scrise de cei dragi – și lista poate continua la nesfârșit.
Recent, am deschis cutiile pentru a le sorta și a le așeza cât de cât în ordine. Ce plăcut a fost să dau peste scrisorile pe care i le scrisesem celui care pe atunci era logodnicul meu în vara în care am fost despărțiți, mica Biblie pe care soțul meu a primit-o când a finalizat cursurile de asistent medical, amprenta mâinii mele în lut de când eram în clasa întâi.
Am închis cutiile, mi-am strâns jurnalele și le-am dus jos pentru a le citi. În timp ce țineam în mână aceste jurnale, mi-a venit în minte un gând: Aceasta este viața mea pe hârtie. Conceptul m-a surprins, dar avea o mulțime de semnificații. Cuvintele pe care le-am scris, de când aveam 11 ani și până de curând, descriu evenimente care mi s-au întâmplat mie sau altora, dar și sentimente și emoții. Viața mea. Pe hârtie.
Nu toată lumea ține un jurnal. Pentru unii, a-și așterne gândurile pe hârtie îi eliberează de stres și are un efect terapeutic. Pentru alții, este o corvoadă, pe care ar prefera să nu o facă. Viața mea pe hârtie. Ce se întâmplă dacă rup o pagină care conține o amintire despre ceva ce aș fi vrut să fac altfel? Nu se mai află în jurnalul meu. A dispărut acum din memoria mea? O, dacă ar fi atât de simplu! Gândurile scrise de mână și cele tipărite pot fi distruse pur și simplu prin ștergere, chiar și prin arderea hârtiei. Dar oare acele gânduri dispar cu adevărat?
Îmi amintesc de Dumnezeu, care este cel mai potrivit să șteargă acele părți din viața noastră pe care am fi vrut să nu le fi „scris” niciodată. El a promis să le șteargă pentru totdeauna, trebuie doar să Îi cerem. Satana dorește să ne țină în continuare captivi cu viața noastră din trecut scrisă „pe hârtie”, dar noi putem alege să Îi dăm acele întâmplări și regrete lui Dumnezeu ca El să le distrugă, iar El nu Și le va mai aminti. Dă-I lui Dumnezeu trecutul tău! La urma urmei, El a murit pentru tine!
Valerie Hamel Morikone
