Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip.
Isaia 49:15
„Bagă-ți degetul într-un pahar cu apă și scoate-l afară! Gaura care rămâne în urmă reprezintă cât de mult vei fi ținută minte când nu vei mai fi.” Bunicul mi-a spus asta de multe ori când eram mică. Dar, chiar dacă am fost învățată să nu-i contrazic pe cei mai în vârstă ca mine, cred că se înșela. Bunicul a murit de mai bine de douăzeci și cinci de ani, dar încă mi-l amintesc clar. Îmi amintesc cum m-a luat cu el la pescuit și cum a montat leagăne de lemn și o căsuță într-un copac din curtea lui pentru noi, copiii. Îmi amintesc cum îl priveam udând peretele de flori în fiecare seară, cum făcea floricele de porumb, cum juca cărți pe veranda din spate și atâtea alte lucruri.
Da, nu sunt deloc de acord cu el. Dar stai puțin… poate că trebuie să mă mai gândesc la asta. Fiul meu, Jeremy, avea nouă ani când a murit bunicul. Recent, l-am întrebat ce-și amintește despre străbunicul său și mi-a spus două lucruri. Își amintea că l-a ajutat să facă o barcă din lemn. Nu reușea să își dea seama cum să încline cuiele, iar bunicul meu (care era tâmplar de meserie) i-a arătat cum să o facă. De asemenea, și-a amintit că i-a dăruit o cutie roșie din lemn pentru scule – o cutie pe care Jeremy încă o mai are. Chiar recent a folosit menghina de masă care era inclusă în acea cutie de scule.
Fiica mea, Katrina, avea trei ani când a murit bunicul. Am întrebat-o de asemenea ce-și amintește despre străbunicul ei și, cum era de așteptat, nu avea amintiri clare despre el. Cel mai mult își amintea că stătea mereu pe același scaun din sufragerie.
Jessica, cel mai mic copil al meu, s-a născut abia în anul următor morții bunicului meu, așa că nu are amintiri despre el. Și, când mi-am dat seama de asta, am înțeles că bunicul ar putea avea dreptate până la urmă. Am doi nepoți care nici ei nu au vreo amintire despre el. Pentru ei, a fost doar un bătrân (stră-străbunicul lor) care a trăit cu mult timp în urmă. Deși îmi amintesc foarte bine de bunicul meu, recunosc că va veni o vreme, într-un viitor nu prea îndepărtat, când nu va mai fi nimeni pe Pământ care să își amintească de omul pe care l-am cunoscut ca „bunicul”.
Dar stai un pic… există Cineva care Își va aminti de el pentru totdeauna. Domnul spune: „Nu te voi uita” (Isaia 49:15). Și sunt atât de bucuroasă că El Își va aminti întotdeauna de noi!
Kathy Pepper
