Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu.
Psalmii 46:10
Trebuia să plătesc asigurarea auto. Rata crescuse cu 7,45 de dolari în aceeași perioadă față de anul precedent. Când am primit o scrisoare de la compania mea de asigurări în care mi se spunea că, datorită faptului că se conducea mai puțin din cauza pandemiei de Covid-19, ratele aveau să fie reduse cu 11% la nivel național, le-am dat vestea și partenerelor mele de rugăciune. Una dintre ele a răspuns: „Orice lucru, cât de mic, ajută!”
O lună mai târziu, am primit o altă scrisoare de la compania de asigurări, în care mi se spunea că suma finală datorată fusese redusă la 663,10 dolari. Data scadenței era cu trei săptămâni mai târziu decât în mod normal. O prelungire! Mi-am ridicat mâinile către Domnul pentru lucrările Sale minunate și m-am rugat: „Doamne, Îți mulțumesc că mi-ai împlinit această nevoie!”
Când mi-am luat corespondența din cutia poștală, am văzut un plic de la directorul financiar al statului în care locuiesc și lucrez. Pe el scria: „Această scrisoare oficială din partea statului Florida are ca scop să vă notifice că sunteți, în opinia noastră, proprietara fondurilor nerevendicate pe care le-am recuperat și pe care le deținem în prezent în numele dumneavoastră.” Am citit mai departe și am observat că fondurile erau clasificate ca provenind din două conturi de salarii, iar entitatea raportoare era compania la care lucram.
Din nou, am spus: „Mulțumesc, Doamne!” Știam că va fi probabil o sumă nesemnificativă, pentru că angajații de la stat lucrează din dragoste pentru slujba lor, nu pentru remunerație. Lunea următoare, după momentele devoționale și plimbarea de dimineață, am format numărul de telefon indicat în scrisoare. În ciuda timpului lung de așteptare, am fost în cele din urmă transferată la un reprezentant al serviciului pentru clienți.
I-am povestit totul despre scrisoarea pe care o primisem, iar el m-a informat că în primul cont erau 415,58 de dolari, iar în al doilea, 247 de dolari. A făcut un calcul rapid și mi-a spus: „Aveți un total de 662,58 de dolari. Vă voi trimite chiar acum o cerere pe care să o completați; nu este nevoie să plătiți taxe de returnare.”
„În cât timp voi primi cecul?”, am întrebat. Mi-a spus să aștept nouăzeci de zile. Am fost încântată! Cât de improbabil era ca angajatorul meu să fi acordat acele fonduri cu trei ani mai devreme? Acum datoram doar 52 de cenți! Ținându-mi pușculița roz deasupra capului, am scuturat-o cu putere și am scos din ea 52 de cenți. Draga mea prietenă, nu înceta niciodată să te rogi! El te aude.
Pauline A. Dwyer-Kerr
