Inima voastră să fie în totul a Domnului Dumnezeului nostru, cum este astăzi, ca să urmați legile Lui și să păziți poruncile Lui.
1 Împărați 8:61
Într-o noapte, stând trează, neputând adormi, am auzit un tren în depărtare. Soțul meu mi-a spus că linia ferată se află probabil la câțiva kilometri de casa noastră, dar, în liniștea nopții, era ușor de auzit. M-a făcut să mă gândesc la casa noastră din St. Louis, Missouri, Statele Unite ale Americii.
Când locuiam în St. Louis, în spatele casei noastre era o pădure nu prea adâncă și apoi o cale ferată. Ne-am gândit că vor trece trei sau patru trenuri pe zi – ne puteam împăca cu asta. Curând însă, am aflat că linia dublă era o cale ferată majoră, care traversa Statele Unite de la est la vest. Erau treizeci și ceva de trenuri care circulau zilnic pe acea cale ferată. La început, le auzeam pe fiecare dintre ele zi și noapte. Dar, treptat, ne-am obișnuit cu ele: dormeam toată noaptea și abia dacă băgam de seamă când treceau ziua. Când veneau musafiri, spuneau: „Uau! Am auzit trenurile toată noaptea”, iar noi le răspundeam că noi nu le-am auzit.
Cred că acele trenuri și tendințele păcătoase din viața noastră au multe în comun. La început, suntem conștienți că ceva ce gândim, citim, vedem sau facem este foarte greșit. Dar, cu cât ne angajăm mai mult timp în activitatea respectivă, cu atât pare să fie mai puțin rea. Vocea Duhului Sfânt devine din ce în ce mai puțin perceptibilă.
Iuda Îl iubea pe Isus și dorea să fie cu El. Avea în inimă chiar dorința de a-și schimba caracterul și viața și spera să trăiască această experiență fiind în legătură cu Isus. Dar Iuda nu a ajuns la o predare deplină și completă. Pentru că „inima lui Iuda era deschisă necredinței, iar vrăjmașul adăuga gânduri de îndoială și revoltă”. Calea pe care se afla Iuda a mers treptat în jos. Ellen White spune: „Aceasta va fi experiența tuturor acelora care continuă să se joace cu păcatul” (Viața lui Iisus, ed. a 9-a, Viață și Sănătate, Pantelimon, 2015, pp. 619–621).
Când ne-am decis să ne mutăm din St. Louis și să vindem casa, agentul imobiliar ne-a spus că trebuie să le spunem potențialilor cumpărători de calea ferată din spatele pădurii și că ar putea dura șase luni până când casa se va vinde. În trei săptămâni aveam un cumpărător. „O”, a spus bărbatul, „am crescut lângă o cale ferată. Abia dacă voi băga de seamă trenurile.” Pe măsură ce trăim în această lume păcătoasă, să nu devenim atât de obișnuiți cu ea, încât „abia dacă băgăm de seamă”. Singura noastră protecție este o legătură strânsă cu Isus.
Sharon Oster
