Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar, chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip.
Isaia 49:15
Mama mea a murit acum câțiva ani, la vârsta de 94 de ani. A fost o femeie tenace, absolvind facultatea la începutul anilor 1940 cu o bursă completă. Era de o frumusețe notorie și avea un talent muzical remarcabil. Așadar, nu este de mirare că era o mică divă. Un eufemism politicos ar fi să spunem că avea o personalitate puternică. Fiind o mamă singură în cea mai mare parte a copilăriei noastre, a reușit să țină casa de una singură datorită educației și curajului său aprig. Ne certam des, dar întotdeauna am admirat la ea faptul că a refuzat să îi lase pe ceilalți să îi definească viața. În mod similar, ne-a permis și nouă, copiilor ei, să ne urmăm propriul traseu în viață fără interferențe excesive din partea ei. A fost lângă noi pentru a ne sprijini, dar ne-a lăsat să ne croim singuri drumul în viață, chiar și atunci când poate nu era de acord cu alegerile noastre.
Credința i-a fost pusă la încercare în multe ocazii, în vremuri grele. Întotdeauna ne-a spus că se roagă pentru fiecare dintre membrii familiei noastre în fiecare zi. O sarcină pe care mi-am asumat-o eu, în calitate de cea mai mare dintre frați, la moartea ei. Când am făcut curățenie în casă după înmormântarea mamei, am găsit un mic teanc de cartonașe pe care scrisese de mână sau dactilografiase texte care erau semnificative pentru ea. Unul dintre ele m-a mișcat cu adevărat. Era o cerere specială adresată lui Dumnezeu în numele copiilor ei.
„O, Doamne, fă ca cercul micii mele familii să fie întreg atunci când vom sta în fața ta în ziua judecății! Compensează-mi greșelile și eșecurile ca părinte și contracarează influențele unei lumi rele care ar submina credința copiilor mei! Și, mai ales, Doamne, Îți cer să te implici atunci când fiul și fiicele mele se vor afla la răscruce de drumuri, hotărând dacă să meargă sau nu pe calea creștină. Eu nu voi mai putea să le port de grijă în acel moment, așa că Te rog cu umilință să fii acolo. Trimite un prieten sau un lider important care să-i ajute să aleagă direcția corectă! Au fost ai Tăi înainte de a se naște, iar acum Ți-i dau înapoi cu credință, știind că îi iubești chiar mai mult decât mine. În acest scop, dedic această zi de post și rugăciune.”
Și acum, când rostesc aceeași rugăciune pentru copiii mei adulți, pot simți, într-un mod palpabil, grijile pe care mama și le făcea pentru noi. Sper că vei lua această rugăciune și ți-o vei însuși. Există putere în rugăciunile unei mame.
Linda Nottingham
