Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte…
1 Samuel 2:30
Dumnezeu nu are niciun motiv să onoreze omenirea. Aproape că am simțit că este o blasfemie să iau în considerare un astfel de gând, însă gândurile noastre nu sunt gândurile lui Dumnezeu, iar când ne gândim la nenumăratele moduri în care El i-a onorat pe oameni, este destul de uimitor. El a părăsit cerul pentru a îndura această experiență pământească păcătoasă. A atârnat pe o cruce rușinoasă și dureroasă pentru o ființă nenorocită ca mine. A arătat milă față de israeliții nerecunoscători și Și-a înduplecat inima la rugămintea lui Moise. El ne onorează cererile și nevoile noastre simple și chiar ne îndeplinește dorințele, după cum crede El de cuviință. A fost atât de uimitor să fiu martoră la modul miraculos în care El i-a onorat pe cei doi copii ai mei.
Se întâmplă ca, spre deosebire de mine, ambii mei copii să aibă înclinații sportive. Într-o zi, fiul meu, în vârstă de nouă ani, a venit acasă de la școală și m-a informat despre o ligă de baseball în care dorea să se înscrie. Am vizitat clubul, ne-am înscris și apoi ne-am dat seama că majoritatea antrenamentelor și meciurilor erau programate sâmbăta. Atunci au început să-mi tot vină în minte cazuri pe care le cunoșteam, numeroase, ale unor copii ai căror părinți nu îi înscriseseră la diferite activități, temându-se că nu vor avea succes pentru că nu vor participa în Sabat. Nu puțini dintre acești copii au trăit cu regrete și chiar cu resentimente pentru că simțeau că și-au „ratat viața”, pentru că erau adventiști.
Îmi amintesc foarte bine de discuția pastorului meu, Aswin Somasundaram, cu mine înainte de a fi botezată. El mi-a spus că a fi adventist nu înseamnă ceea ce NU poți face, ci ceea ce poți face! Am vorbit cu antrenorul și i-am spus că fiul meu se va alătura și va beneficia în continuare de activități în orice altă zi, mai puțin în Sabat. Ei bine, primele câteva antrenamente au avut loc marțea și joia, iar apoi primul meci a fost programat în Sabat, bineînțeles. A PLOUAT TOATĂ ZIUA, iar meciul a fost amânat pentru marțea următoare.
Este de necrezut, dar adevărat, că majoritatea meciurilor și antrenamentelor din acel an au fost reprogramate într-o zi a săptămânii sau chiar duminică, iar fiul meu a putut participa la majoritatea meciurilor. A fost recunoscător că Dumnezeu a făcut asta pentru el. Acum este la liceu și, în prima sa zi în echipă, a vorbit cu antrenorul său și i-a explicat că nu va participa la antrenamente și meciuri în zilele de Sabat. A fost uimitor modul în care antrenorul a respectat și a apreciat faptul că un băiat de vârsta lui și-a susținut convingerile. Cât de vital este să ne învățăm copiii că atunci când Îl onorează pe Dumnezeu și El îi va onora pe ei.
Caren Henry Broaster
