Un fiu cinsteşte pe tatăl său şi o slugă, pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine? – zice Domnul oştirilor către voi, preoţilor, care nesocotiţi Numele Meu şi care ziceţi: „Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?”
Maleahi 1:6
Uneori mă trezesc tratându-L pe Domnul la fel sau chiar mai rău decât mă tratează alții pe mine. Mai ales membrii familiei.
M-am trezit în această dimineață supărată și gata să mă răzbun pe un membru al familiei pentru o ofensă repetată. În timp ce eram plecată în călătorie, mă așteptam ca un anumit membru al familiei să-mi acorde timpul și atenția lui în timpul conversațiilor noastre telefonice. Cu toate acestea, nu s-a întâmplat așa. Ceea ce am primit au fost convorbiri scurte. În timp ce îmi începeam închinarea de dimineață, mintea mea era ocupată cu mai multe sarcini trecute în agendă. În timp ce o parte din gândurile mele erau concentrate pe tema meditației personale, o altă parte din mine se concentra pe întocmirea unui plan de răzbunare împotriva părții vinovate. Când am început să cânt un cântec cu o semnificație deosebită pentru mine, m-am trezit interpretând greșit anumite cuvinte. Mintea mea era împărțită peste tot. Când mi-am dat seama ce se întâmpla, am încercat să cânt cântecul corect, dar am eșuat să redau versurile așa cum erau în carte.
Atunci Dumnezeu mi-a spus aceste cuvinte în inimă: „Te-ai plâns că nu primești atenția totală pe care ți-o doreai de la membrii familiei tale, dar iată-te aici, făcând același lucru și neacordându-Mi întreaga ta atenție în timpul închinării tale.” Acesta a fost un semnal de alarmă atât de puternic pentru mine! Mi-am luat un moment de pocăință și I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru dragostea și pentru răbdarea Lui față de mine. Mi-am exprimat recunoștința față de El pentru că mi-a permis să experimentez lipsa de atenție pe care o râvneam, deoarece acum puteam să văd și să recunosc comportamentul meu față de El.
Știu că multe dintre surorile mele se vor identifica ușor cu mine în această poveste, sau cel puțin în partea în care mintea mea era împărțită peste tot în timpul pe care trebuia să îl acord în întregime relației mele cu Dumnezeu și creșterii mele spirituale. Așadar, vreau să te provoc: vrei să mi te alături și să îți propui în inima ta să Îi acorzi lui Dumnezeu întreaga ta atenție atunci când te apropii de El în închinare? Să nu îți mai lași gândurile să cutreiere la nicio altă preocupare, oricât de importantă ți s-ar părea în acel moment? Să ne cercetăm, de asemenea, inima data viitoare când cineva ne rănește și să-L întrebăm pe Dumnezeu dacă nu cumva există o lecție spirituală mai profundă pe care El vrea să o învățăm.
Îți mulțumim, Doamne, pentru că Îți întinzi mila față de noi. Ești minunat!
Evelyne Izeogu
