Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.
Galateni 6:2
În luna mai a anului trecut, am avut privilegiul și binecuvântarea să fac ceva ce mi-am dorit întotdeauna să fac: să parcurg Marele Canion de la o margine la alta. Sunt peste douăzeci și cinci de mile de peisaje uimitoare, urcușuri și coborâșuri abrupte și toate provocările pe care le poate aduce canionul deșertic la sfârșitul primăverii în Arizona, Statele Unite ale Americii.
Am pornit la drum în jurul orei 4:00 dimineața și ni s-au alăturat cel puțin o sută de alți drumeți curajoși care aveau aceeași misiune în minte – să ajungem pe partea cealaltă înainte de lăsarea întunericului. Am făcut o frumoasă paradă de lanterne, în spirală, pe versantul canionului, până la primele ore ale dimineții. După ce am făcut o drumeție laterală la Ribbon Falls, am coborât pe fundul canionului în cea mai fierbinte parte a zilei, la temperaturi de aproape 38 de grade Celsius. Am luat pauze frecvente, ne-am reumplut sticlele cu apă la stațiile de alimentare și am continuat să mergem mai departe. Căldura începuse totuși să mă afecteze și eu nu mâncasem mare lucru de ore întregi. Apoi am făcut greșeala de a pune în apa mea un praf pe bază de vitamine. La ultima oprire înainte de ultimele trei mile, abrupte, am început să am senzație de vomă. Aveam crampe la picioare și trebuia să mă opresc la fiecare câteva sute de metri. Prietena mea a așteptat cu răbdare alături de mine, în timp ce soțul ei (un bărbat foarte atletic și entuziast) l-a dus pe fiul lor până la punctul nostru de ieșire, în vârful North Rim, până la care noi mai avea încă aproape doi kilometri de mers.
Fiecare pas pe care îl făceam necesita mai multă energie decât puteam aduna, în timp ce mă luptam cu epuizarea cauzată de căldură și cu o tot mai mare senzație de greață. Chiar atunci, soțul prietenei mele a reapărut și s-a oferit să-mi ia rucsacul, un lucru aparent simplu, deoarece cântărea doar câteva kilograme. Dar pentru mine, în acel moment, mi s-a părut că un înger a venit și mi-a dat aripi! Ceea ce în mod normal era o povară mică de purtat părea pe umerii mei toată greutatea lumii, din cauza tuturor celorlalte provocări cu care mă confruntam. Faptul că cineva m-a eliberat de ea a făcut toată diferența și am putut să mă împing înainte pentru a-mi întâlni soțul, care mă aștepta în vârf.
Mi s-a reamintit atunci cum lucrurile mici pe care le facem pentru oameni pot părea puțin, dar ar putea fi exact ceea ce le permite să abordeze o situație mult mai dificilă cu care se confruntă. Hai să căutăm chiar și acele lucruri mărunte pe care le putem lua asupra noastră pentru a ușura povara cuiva! S-ar putea să facă toată diferența!
Nicole Mattson
