PLOAIE DE BINECUVÂNTĂRI

El varsă ploaia pe pământ şi trimite apă pe câmpii.
Iov 5:10

Anul trecut, în timpul plimbărilor mele zilnice, lângă casa mea am observat un copac aparte. Silueta lui golașă ieșea în evidență pe fundalul celorlalți pomi înfrunziți. Nicio frunză nu a apărut pe ramurile lui în niciun anotimp. Mă tot gândeam: Acel copac e mort. De ce nu îl taie nimeni?

În sfârșit, într-o zi de toamnă, câțiva lucrători de la spații verzi au apărut cu un echipament potrivit și au început să doboare la pământ copacul. A doua zi s-au întors și au îngropat ciotul înainte să acopere terenul cu pământ proaspăt. Puțin mai târziu, a apărut un alt lucrător care a presărat câteva semințe pe terenul unde tocmai fusese tăiat copacul.

Deoarece nu plouase de două săptămâni, m-am gândit: Păsările vor mânca acele semințe, din moment ce sunt deasupra solului. M-am mirat de ce ultimul lucrător nu pusese un strat de pământ peste semințe ca să le protejeze.

Două zile mai târziu, a plouat toată ziua. A doua zi, în timpul plimbării mele obișnuite, am putut vedea deja firicele verzi străpungând solul. Două zile mai târziu, a plouat din nou, toată ziua.

Următoarea zi, pe când treceam prin același loc, am văzut cum iarba acoperea aproape tot peticul de pământ pe care fusese cândva un copac. Într-o perioadă scurtă – cu doar două zile de ploaie – semințele au încolțit, și fire de iarbă de aproape doi centimetri acopereau toată acea porțiunea de pământ.

În timp ce mă gândeam la procesul la care tocmai fusesem martoră, mi-am amintit de scrisoarea lui Pavel către biserica din Corint. El declară acolo: „Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească” (1 Corinteni 3:6).

Mă rog ca noi să împrăștiem în fiecare zi semințe de iubire, de bucurie, de adevăr, de pace și milă, pentru ca Duhul Sfânt să poată să le facă să crească, răsărind deodată fire de încredere în inimile bărbaților și femeilor care, la rândul lor, vor da mărturie despre minunata lumină a lui Dumnezeu. Mă rog ca ei să fie îndemnați să observe diferențele din viața noastră, în comparație cu a celor care nu Îl cunosc pe Isus. Să ne considerăm privilegiați că suntem conlucrători cu Dumnezeu în creșterea în har a Împărăției Sale aici, pe pământ, în vederea moștenirii împărăției slavei Sale, la revenirea Domnului Isus.

Florence E. Callender

Ascunsă în palmele Sale
Ascunsă în palmele Sale
În „Ascunsă în palmele Sale”, fiicele lui Dumnezeu din zilele noastre își relatează istoriile despre modul în care au respins minciunile vrăjmașului. Minciuni precum „Dumnezeu te-a părăsit, lăsându-te fără apărare, singură și fără speranță”. Pline de încredere, ele își împărtășesc experiența personală despre modul în care „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8). Ele vorbesc despre har, despre perseverență și despre noi începuturi. Ele vorbesc despre ce înseamnă să fii... „Ascunsă în palmele Sale”.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentRugăciunea nerostită
Articolul următorLACRIMĂ