ZIUA INDEPENDENȚEI

Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.
Ioan 8:36

Oamenii știu, în general, că azi, în Statele Unite ale Americii, se sărbătorește Ziua Independenței. Declarația de Independență, ratificată pe 4 iulie 1776 de către cei cincizeci și șase de membri ai celui de-al Doilea Congres Continental, declara și explica motivul pentru care cele treisprezece colonii americane se considerau independente față de dominația britanică. Da, pot să spun că libertatea curge adânc prin venele mele americane, dar are implicații mai profunde decât apartenența la o națiune. Libertatea este un bun uman. Ființele umane nu pot să funcționeze fără libertate mai mult decât poate un steag să fluture fără vânt.

Ați auzit despre istoria libertății lui Edith Eva Eger? Ea a supraviețuit lagărului de concentrare de la Auschwitz, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În lagăr, părinții ei au murit în camerele naziste de gazare. Dar acesta a fost doar începutul atrocităților prin care a trecut. Un gardian al închisorii i-a fracturat coloana, și, mai târziu, tânăra a supraviețuit marșului morții prin Austria. La sfârșitul războiului, Edith ajunsese să cântărească 25 de kilograme. A fost lăsată să moară pe o grămadă de trupuri. Totuși, un soldat american i-a văzut mâna mișcându-se, a scos-o din grămadă și a chemat sanitarii.

Edith a trăit ca să-și spună povestea. Mesajele ei vorbesc despre libertatea alegerii, care – spune ea – nu-i poate fi luată nimănui. Amintindu-și cum era pe punctul să moară de foame pe câmp, Edith spune: „Am ales să mănânc iarbă.” S-a așezat pe pământ și a luat un fir de iarbă, apoi altul și tot așa. Își amintește că, în ciuda acelor împrejurări cumplite, avea încă posibilitatea să aleagă „ce fir de iarbă să mănânce”. Chiar dacă unii oameni i-au luat totul lui Edith, totuși nu i-au putut lua libertatea. Așadar, astăzi, în amintirea libertății pentru care au murit părinții națiunii noastre – și în amintirea micuței Edith în mijlocul iadului de pe pământ – să sărbătorim libertatea.

Vrăjmașul ne poate lua pacea, căminul, sănătatea, mijloacele de trai, chiar viața însăși. Dar Dumnezeu a ridicat un zid impenetrabil în jurul sfintei voințe omeneşti. Împrejurările pot să pârjolească, oamenii şi îngerii răi pot să chinuiască, boala poate să invadeze și viața poate să ajungă o ruină; însă comorile libertății vor fi mereu ale noastre. Poate nu vom fi mereu liberi să facem ce ne place; în fapt, drepturile noastre ca oameni pot fi încălcate îngrozitor. Totuși, pentru că Unul a fost dezbrăcat de tot ce avea și din dragoste pentru noi a fost răstignit pe o cruce, prin El, noi avem ultimul cuvânt despre cum gândim și cum răspundem lumii din jurul nostru. Cum v-ați folosit libertatea?

Jennifer Jill Schwirzer

Ascunsă în palmele Sale
Ascunsă în palmele Sale
În „Ascunsă în palmele Sale”, fiicele lui Dumnezeu din zilele noastre își relatează istoriile despre modul în care au respins minciunile vrăjmașului. Minciuni precum „Dumnezeu te-a părăsit, lăsându-te fără apărare, singură și fără speranță”. Pline de încredere, ele își împărtășesc experiența personală despre modul în care „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8). Ele vorbesc despre har, despre perseverență și despre noi începuturi. Ele vorbesc despre ce înseamnă să fii... „Ascunsă în palmele Sale”.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentCURĂȚĂ!
Articolul următorA Lélek munkája