Titanicul

El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. (Apocalipsa 21:4)

Am văzut filmul Titanic cel puțin o dată de când a fost lansat în decembrie 1997. Filmul a primit recenzii bune datorită poveștii de dragoste dintre un cuplu tânăr, provenind din clase sociale diferite, poveste care s-a desfășurat în ciuda fundalului nefast al primei călătorii a Titanicului, în aprilie 1912. Mare parte din ceea ce vedem în film este probabil despre pierderea eroului fictiv decât despre cele 1.500 de suflete care au pierit în Oceanul Atlantic rece, când vaporul a lovit un aisberg.

Recent am avut ocazia de a vizita Muzeul Titanic, fiind în vacanță în Branson, Missouri, Statele Unite ale Americii. Eu și soțul meu ne-am plimbat prin muzeu, citind despre diversele persoane de pe vapor, urmărind prezentări video și admirând peretele pe care erau scrise toate numele celor aflați la bord – clasa întâi, a doua, a treia și echipajul. Dintr-odată, tot ce a fost prezentat într-un mod „distractiv” în film a prins viață în mintea mea.

În acea seară am văzut filmul din nou. Deși durează trei ore și cincisprezece minute, am vrut să îl mai văd încă o dată în lumina experienței avute la muzeu în acea zi.

Pe tot parcursul filmului am verificat tot ce era prezentat în film cu ceea ce văzusem, citisem, auzisem și experimentasem mai devreme. Acum eram capabilă să caut anumite lucruri și să înțeleg alte detalii în timp ce vedeam filmul din perspectiva imensei tragedii omenești – nu doar din punctul de vedere al poveștii de dragoste. Am reușit să văd povestea de parcă era prima dată, nu doar ca divertisment, ci mai degrabă ca o tragedie imensă care a adus durere în multe familii. Când s-a terminat filmul, m-am întristat, am plâns mai mult de zece minute, simțind durerea și groaza acelui eveniment.

Din experiența mea din acea zi mi-am dat seama mai profund de alte două lucruri. Primul, dragostea lui Isus – la fel ca și cu dragostea acelui cuplu – nu are limite. Dragostea Sa a biruit toate obstacolele care L-ar fi împiedicat să moară pe cruce în locul nostru. Al doilea, când ai o experiență personală cu Hristos – așa cum am avut eu la Muzeul Titanic în acea zi, când istoria a prins viață – totul se schimbă. Se schimbă modul în care înțelegi, interacționezi și simți viața, deoarece Dumnezeu și dragostea Sa au devenit cu adevărat mai reale pentru tine!

Nadine A. Joseph-Collins

Ascunsă în palmele Sale
Ascunsă în palmele Sale
În „Ascunsă în palmele Sale”, fiicele lui Dumnezeu din zilele noastre își relatează istoriile despre modul în care au respins minciunile vrăjmașului. Minciuni precum „Dumnezeu te-a părăsit, lăsându-te fără apărare, singură și fără speranță”. Pline de încredere, ele își împărtășesc experiența personală despre modul în care „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8). Ele vorbesc despre har, despre perseverență și despre noi începuturi. Ele vorbesc despre ce înseamnă să fii... „Ascunsă în palmele Sale”.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentMarele Maestru
Articolul următorÎmi provoci greață