Aterizare forțată!

Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate. (Proverbele 17:17)

– Prevăd că în viitor o să ai parte de multe băi doar cu buretele.

Asistenta era mult mai veselă decât eram eu când am ieșit din cabinetul doctorului. Pe brațul drept aveam un pansament ghipsat care îmi acoperea jumătate din mână și trecea dincolo de cot. Încheietura stângă era scrântită și purtam o orteză care mă împiedica să mă îngrijesc singură. Astfel, nu mai puteam să fiu spălată decât cu buretele, ceva vreme.

Se întâmpla în decembrie, într-o după-amiază de vineri, când ceea ce se presupunea a fi o fugă până la subsol s-a transformat într-o căzătură. Am reușit cumva să fac un pas greșit pe scări, am alunecat și am aterizat pe podea. Aveam o tăietură la piciorul drept, mai multe tăieturi pe brațe, încheietura dreaptă dislocată și o durere puternică în încheietura stângă. La spital mi s-a pus o orteză pe mâna dreaptă, o fașă elastică pe mâna stângă și bandaje pe tăieturi.

Sora mea, Lila, care este și ea tot văduvă, locuiește la doar 50 de kilometri depărtare, așa ea a fost cea pe care am sunat-o pentru ajutor. A ajuns în dimineața următoare, niciuna dintre noi neavând idee cum aveau să fie următoarele luni. Asistenta a prezis băile cu burete în lunea următoare, când am mers la doctor pentru radiografii și mi s-a pus o orteză pe mâna stângă, care era luxată, și un ghips pe toată mâna dreaptă.

Pentru mine, următoarele luni au trecut cu greu, dar Lila, care îmi devenise asistentă, bucătar, șofer, menajeră, prietenă și, da, îmi făcea și băi cu buretele, era mereu ocupată. Am pierdut numărul călătoriilor pe care le-a făcut între casa mea și a ei, între casa mea și cabinetele medicale, între casa mea și a ei din nou, ca să o îngrijească. În cele din urmă, ghipsul a fost înlocuit cu o orteză și mi-a fost scoasă orteza de pe mâna stângă. După câteva săptămâni, am scăpat și de orteza de pe brațul drept. Lila era, în sfârșit, eliberată de îndatorirea de a mă îngriji, dar nu și de legătura pe care o aveam ca ultimele surori în viață dintre cei cinci copii ai părinților noștri. Când eram micuță și aveam două surori mai mari, îmi doream un frate mai mare. Odată cu înaintarea în vârstă, mi-am dat seama că eu chiar aveam un Frate mai mare.

Isus este Fratele care m-a iubit atât de mult, încât Și-a dat viața pentru ca eu să am viața veșnică. Îmi voi trăi viața veșnică în acel loc unde nu vor exista aterizări forțate, oase rupte, pansamente ghipsate, orteze sau băi doar cu buretele!

Mary Jane Graves

Carolyn Sutton
Carolyn Sutton
Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentNenorocirile lui Iov
Articolul următorDuzina