Ronnie și domnișoara Prigorie

Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te! (Proverbele 6:6)

Totul a început într-o dimineață de primăvară, când domnișoara Prigorie a decis să construiască un cuib în spațiul din spatele luminilor de la ușa de la intrare. Soțul meu, Ronnie, nu avea de gând să permită lucrul acesta. Știa că, odată ce avea să aibă pui, avea să îi apere mereu. A luat mătura și a stricat cuibul. Domnișoara Prigorie a protestat. A doua zi dimineață, domnișoara Prigorie a luat-o de la capăt cu construirea cuibului. Soțul meu l-a stricat. Pasărea s-a supărat din nou. Rutina aceasta a continuat vreme de câteva zile, până într-o duminică dimineața, când soțul meu s-a săturat. Mai târziu, în aceeași zi, mi-a povestit ce s-a întâmplat.

Soțul meu tocmai ieșise pe ușa din față pentru a se duce la o întâlnire a comitetului bisericii. A stricat cuibul și pasărea a început să se agite. A mers lângă copaci cu pumnul ridicat spre pasărea enervată și i-a spus: „Nu vreau cuibul tău lângă ușa mea. Ai toți pomii ăștia în care să îți faci cuib. Fă-ți cuibul altundeva.”

În tot acest timp în care soțul meu striga la domnișoara Prigorie, ea îi răspundea la fel de agitat, mutându-și greutatea de pe un picior pe altul. Nu avea de gând să se lase intimidată de niciun bărbat. Ea își apăra teritoriul, iar el se asigura că teritoriul lui nu avea să devină al ei. Întreaga povestioară m-a amuzat. Îmi și închipuiam întregul scenariu.

După cum poți ghici, până a doua zi dimineață, domnișoara Prigorie a construit un cuib nou. Soțul meu m-a rugat să îl dobor. Am făcut-o, dar am simțit un val de simpatie față de pasăre. Încerca doar să construiască o căsuță pentru familia ei. Un domn mai în vârstă îmi spusese că el a pus o pungă de plastic deasupra luminii, ca să împiedice păsările să își facă acolo cuib. Am legat o pungă de plastic deasupra luminii. Vântul a umplut punga cu aer, punga acoperind astfel spațiul din spatele becului, și, în cele din urmă, domnișoara Prigorie a înțeles mesajul.

Am observat totuși unele calități la acea pasăre arțăgoasă. În primul rând, era concentrată. În al doilea rând, era harnică. În al treilea rând, era hotărâtă. În al patrulea rând, nu a renunțat la scopul ei, ci a mers în alt loc să îl realizeze; și-a construit cuibul altundeva. În cele din urmă, și-a apărat teritoriul! Acestea sunt câteva dintre calitățile extraordinare pe care Dumnezeu vrea să le avem pentru a fi creștini de succes. Să Îi cerem înțelepciune ca să învățăm lecții de la ceea ce El a creat în natură. Să studiem păsările și să fim înțelepți!

Ruth Cantrell

Carolyn Sutton
Carolyn Sutton
Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentLimitele iertării
Articolul următorZece „așteptătoare”