Cernerea

Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi. (Luca 22:31,32)

Îmi amintesc cum, pe vremea când eram doar o copilă, făceam chifle de casă împreună cu bunica Mary. Adeseori făceam lucrul acesta împreună – fie pentru cina din Sabat, fie pentru a le pune pe masă la reuniunile de familie care aveau loc de sărbători. Eu aduceam cu nerăbdare tot ceea ce trebuia: laptele, făina, drojdia, uleiul, cana gradată, făcălețul și, desigur, sita.

La vremea aceea, habar nu aveam care era scopul sitei; pur și simplu mă bucuram să las făina să cadă la un capăt și să o privesc cum iese pufoasă la capătul celălalt. Mi-a plăcut întotdeauna să fiu eu cea care dă startul procesului de a face pâine proaspătă. Chiar și astăzi găsesc plăcere în a savura o chiflă proaspătă și caldă. Totuși, în copilărie mă plictiseam în timp ce frământam pâinea. Mă durea spatele, aluatul mi se lipea de degete și, din nu știu ce motiv ciudat, întotdeauna începea să mă mănânce scalpul. Bunica vedea că obosesc și venea să îmi ia locul, curățând toate resturile de făină de pe mâinile mele și punându-le la loc în umflătura din fața mea ce nu semăna cu nimic. Ca prin magie, transforma de îndată grămada de nimic într-o bilă de aluat netedă și perfectă.

În timp, am aflat importanța cernerii. Cernerea înlătură cocoloașele și transformă făina într-o pudră mai fină, care se amestecă mai bine cu restul ingredientelor.

Când mă gândesc la procesul cernerii făinii, mă gândesc la ce i-a spus Isus lui Petru, în Luca 22:31,32. Satana voia să îl „cearnă” pe Petru, dar cu scopul de a-l face să cadă. Cei mai mulți dintre noi venim la Isus asemenea lui Petru. Îl iubim. Ne vedem urmându-L. Uneori credem că știm toate răspunsurile, dar concepțiile noastre despre El sunt limitate. Da, aducem în fața Lui problemele noastre, neprihănirea noastră, păcatele și dorințele noastre, dar mult prea des facem lucrul acesta pentru că vrem ca El să accepte planurile noastre. Pentru a deveni însă materiale pe care el să le folosească, Isus trebuie să cearnă de tot ceea ce nu ne este de folos și toate păcatele care ne copleșesc atât de ușor, precum egoismul și atitudinea negativă.

Este un sentiment plăcut? Nu!

Cu toate acestea, când cernerea se va încheia, și noi – asemenea unei chifle fierbinți și proaspete – Îi vom fi de folos și El va putea să lucreze cu noi pentru a-i întări pe frații și pe surorile noastre în Hristos.

Sommer E. Williams

Carolyn Sutton
Carolyn Sutton
Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentPăcătoşii
Articolul următorZece pastile într-o folie