Iubită

Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața…, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare… nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 8:38,39)

După toate lucrurile prin care am trecut, eu nu ar mai trebui să fiu în viață. Când eram copil, doi membri ai familiei, în care eu aveam încredere, au profitat de mine.

Am trecut din nou prin acea experiență în adolescență. În urma acelui eveniment, am rămas însărcinată, dar am suferit un avort spontan. Lipsită de aproape orice sfat profesional care să mă ajute să fac față situației cu care mă confruntam, nici măcar nu mai știu de câte ori am încercat să îmi pun capăt vieții. Când am împlinit optsprezece ani, am plecat de acasă. Cu ajutorul unei indemnizații studențești am reușit să îmi plătesc școala pentru a mă pregăti ca paramedic pe ambulanță și să obțin o diplomă din care să îmi câștig traiul. Pe diverse căi, am luptat să am o viață împlinită – să înlocuiesc ceea ce mi-a fost furat în copilărie. De-a lungul timpului am trecut prin abuz de substanțe interzise, alcoolism, maternitate și căsătorie. Nimic nu mi-a „vindecat” durerea.

Pe 4 august 2012 am hotărât pentru ultima dată să îmi pun capăt zilelor – și am apăsat pe trăgaci. Dacă nu ar fi fost Dumnezeu, nu v-aș putea spune povestea mea acum. Ultima încercare de sinucidere determinată de durerea sufletească pe care nu o mai puteam suporta m-a costat dinții, maxilarul inferior și vederea și mi-a produs leziuni la nivelul lobului frontal. M-am trezit la spital după o lună în care am zăcut în comă. Deoarece încă puteam să merg, am fost trimisă la reabilitare și, după o vreme, la prima unitate de îngrijire. Într-o zi am auzit o îngrijitoare cântând un imn religios. Mi-a spus că îl cântau la biserica unde mergea ea. I-am spus că mi-ar plăcea să merg și eu acolo. Nu îmi mai aminteam ultima ocazie în care fusesem într-o biserică. Ea a spus: „Încerc să văd dacă pot rezolva să te ducem la biserică.” Și a rezolvat. Ca să nu mai lungesc povestea, în cele din urmă am înțeles – și am acceptat – dragostea lui Dumnezeu pentru mine și am primit botezul, pe 17 octombrie 2015.

În prezent sunt într-un proces lent de operații de reconstrucție facială. Totuși, dacă nu aș fi trecut prin această experiență, nu aș fi avut aceeași relație cu Isus. Cu sinceritate pot spune că am învățat să Îl iubesc din toată inima. Mă încred pe deplin în El, căci El este Cel care mi-a salvat viața când eu voiam să îi pun capăt. Satana a fost în spatele tuturor experiențelor dureroase din viața mea. El a dorit să se folosească de acele evenimente pentru a-mi distruge sufletul. Dar Dumnezeu m-a salvat!

Isus te iubește și pe tine. El a îndurat suferința – și a murit – pentru tine. Dacă Îi ceri, așa cum am făcut eu, El îți va transforma durerea în binecuvântare plină de pace. Prezența Lui în viața ta va începe să-ți vindece rănile din inimă. Atunci vei ști că, într-adevăr, ești iubită.

Trilby Ahl

Carolyn Sutton
Carolyn Sutton
Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentMi-e foame!
Articolul următorȘapte scrisori