Ferice de cei flămânzi şi însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați! Matei 5:6
Modul lui Dumnezeu de a-i învăța pe oameni a fost foarte divers și flexibil, dar și mereu adaptat vremurilor. În diferite parabole și lecții practice, uneori pornind de la un fapt din natură sau din viața obișnuită, El a ilustrat adevărurile veșnice, altfel inaccesibile pentru mintea omenească.
O metodă foarte folosită a fost aceea a profețiilor bogate în simboluri. Atât profetul Isaia, profetul Daniel, cât și vizionarul Ioan au folosit multe imagini, ca să poată exprima complexitatea mesajului. Un astfel de simbol este al celor șapte biserici din cartea Apocalipsa. Bisericile din profeție sunt doar pretextul pentru transmiterea unor mesaje pentru întregul popor al lui Dumnezeu, care trece prin etape diferite ale experienței creștine. Fiecare biserică-simbol are o particularitate ce se aplică foarte bine bisericii dintr-o anumită perioadă. În unele cazuri, mesajul este de apreciere și susținere; în alte cazuri, solia este de atenționare și îmbărbătare; unele mesaje sunt chiar de mustrare și avertizare, împreună cu o chemare la pocăință și îndreptare. O mare parte din conținutul scrisorilor se aplică oricărui creștin, indiferent din ce perioadă sau câtă vechime are în biserica lui Hristos.
Ar fi o încumetare să considerăm că doar unii merită mustrarea sau că doar noi merităm aprecierea. „Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul!” Așa este mesajul, iar acesta nu limitează, ci extinde la fiecare solia trimisă.
De gândit astăzi:
Deși uneori ne simțim bine când alții încasează mustrări și ne bucurăm că noi nu suntem pe listă, în viața noastră spirituală ar fi o dovadă de maturitate să ascultăm Cuvântul ca adresându-se în primul rând nouă și apoi să-l aplicăm în dreptul altora. Nu am avea nimic de pierdut dacă luăm personal avertismentele, mustrarea și încurajările venite de la Duhul Sfânt. Un creștin are mereu un pas de făcut în creșterea lui.
