Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. (Ioan 14:18)
Cu câțiva ani în urmă, am zburat în California să-mi vizitez părinții. Timpul a trecut repede și curând ne îndreptam spre aeroportul din San Francesco pentru reîntoarcerea în Maryland.
Pe drum a fost ceață, ceea ce a cauzat aglomerare în trafic. Cu nerăbdare am privit la ceas.
– Crezi că mai ajung la timp să prind avionul? am întrebat eu.
– Așa sper, a răspuns tatăl meu, dând din cap.
După aproximativ două ore, am ajuns la zona „Plecări” a aeroportului.
– Mai bine te las aici și eu merg să parchez, a spus el.
Apoi s-a întors spre mama și i-a spus:
– Mergi și tu cu Lori? Ne vedem în aeroport.
– Ok, am răspuns, uitându-mă la ceas.
Aveam douăzeci de minute la dispoziție.
Tata a descărcat repede bagajele, iar eu și mama le-am înșfăcat și ne-am grăbit să intrăm. Când am ajuns la punctul de control, l-am căutat atentă cu privirea pe tata. „Trebuie să plec”, i-am spus mamei cu tristețe. Ea a încuviințat și ne-am îmbrățișat. „Spune-i tatei pa din partea mea!” am strigat spre ea, când deja mă îndepărtam. Ajunsă la poarta de îmbarcare, agentul făcuse deja ultima chemare pentru îmbarcarea pasagerilor. M-am repezit spre aeronavă și mi-am ocupat locul.
Au trecut doar câteva minute și asistenta de zbor a fixat ușa și a anunțat plecarea. În timp ce mă uitam pe fereastră, am simțit cum lacrimi calde îmi inundă ochii. Apoi, mi-a atras atenția vocea asistentei de zbor care anunța prin interfon: „Pasagera Peckham, pasagera Lori Peckham, tatăl dumneavoastră se află la ghișeul de îmbarcare și vă spune la revedere și că vă iubește!”
Acum începusem să plâng de-a binelea! Dar am și zâmbit.
Tatăl meu nu dorea să plec înainte de a auzi de la el acel „la revedere” și de a mă asigura de dragostea sa. La fel este și Tatăl nostru ceresc!
El L-a trimis pe Fiul Său cu mesajul unei iubiri și al unui sacrificiu de neimaginat.
Și cred că El vrea ca noi să auzim și să prețuim mesajul Său pentru noi: „Nu îți pot spune acum acest mesaj față către față, dar te iubesc și de-abia aștept să ne vedem!”
Lori Peckham
