Fascinația neobișnuitului

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Romani 8:28)

La douăzeci și doi de ani m-am căsătorit, iar soțul meu lucra la Serviciul Forestier al Statelor Unite, ca plantator de copaci. În primul sezon de plantare am fost împreună cu cortul, în natură, și am băut din pâraiele magnifice ale nordului. Nu a fost o idee bună. Am contractat un parazit numit giardia, care mi-a produs ravagii intestinale, care au devenit cronice. Am încercat să găsesc un tratament eficient, dar totul se dovedea inutil. Pe lângă toate luptele pe care trebuia să le port, mai era ceva: după mărimea abdomenului, păream însărcinată. Atunci când o prietenă m-a întrebat când se va naște copilul, a trebuit să o corectez: „Dar nu sunt însărcinată!” În loc să mă simt rănită, i-am povestit despre tratamentele eșuate și despre descurajările care au rezultat în urma acestora. Ea m-a ascultat cu înțelegere și s-a rugat pentru o minune. Am rămas prietene până în ziua de azi.

Nu subestimați niciodată puterea de atracție a neobișnuitului. Tendința umană este de a încadra lucrurile care par ciudate societății ca fiind lucruri rele, când, de fapt, acestea fac parte din viața socială. Sigur, ele implică un factor de risc, dar riscul face ca lucrurile să fie interesante. Priviți-l pe cascadorul Nik Wallenda care merge pe o frânghie întinsă peste Cascada Niagara. Îți crește adrenalina, nu este așa? Dar dacă ni l-am imagina pe același acrobat mergând pe aceeași frânghie, dar la mică înălțime de pământ? Hmm… Nu mai este la fel de palpitant. Același lucru este valabil și pentru „mersul pe sârmă” în societate. Ce riscăm când socializăm? Cei mai mulţi se tem de ciudățenii, dar, fără acestea, relațiile sociale ar fi … neinteresante. Iar ciudățeniile aduc mai mult decât senzații tari. Chiar acele momente în care rămânem cu garda jos și situațiile de stângăcie, penibile în vâltoarea socializării, tind să ne înmoaie și să umilească firea noastră, făcându-ne mai maleabili și mai dispuși să ne integrăm în societate. De pildă, când i-am împărtășit prietenei mele lupta mea cu boala, am relaționat mai ușor și mai bine decât dacă acea ciudățenie a abdomenului mărit n-ar fi existat.

Deoarece aproximativ o treime dintre noi suferă de tulburări anxioase într-un anumit moment al vieții și întrucât cel mai comun efect al acestora este anxietatea socială, îmi permiteți să vă sugerez că ne putem face prieteni folosindu-ne tocmai de ele? Viitorul ne va pune la dispoziție nenumărate ocazii pentru o interacțiune socială cu oameni bizari. Pentru Dumnezeu, acestea sunt oportunități prin care El leagă inima noastră de inimile altor persoane „ciudate”. Isus în iesle – rumen în obraji și neajutorat – ne-a arătat cât de vulnerabil S-a făcut, din dragoste pentru noi. Nu a dus El pe pământ o viață dintre cele mai neobișnuite? Și acest fel neobișnuit de a fi nu a fost pentru El și pentru noi o binecuvântare?

Jennifer Jill Schwirzer

Carolyn Sutton
Carolyn Sutton
Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentJocul de roluri
Articolul următorA4