Sceptrul

Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune! (Eclesiastul 9:10)

În școala primară, fiul nostru și alți elevi din Alberta au vizitat clădirea Adunării Legislative, ca să vadă cum lucrează guvernul. Deși Larry și cu mine locuim în această zonă de treizeci și unu de ani, nu am făcut niciodată vreo vizită în acest loc important. Dar, într-o zi, ne-am decis să mergem.

Înmugureau copacii și un cer albastru senin ne saluta atunci când traversam Plaza, treceam de fântânile silențioase și pătrundeam în rotonda clădirii vechi de o sută trei ani. „Unde o fi sceptrul original?” l-am întrebat eu pe Larry. „Are o istorie frumoasă.”

La parter am vizitat statuia prințesei Louise Caroline Alberta, după numele căreia este denumită provincia, și o altă statuie, cea a căpeteniei Crowfoot, care a negociat pentru indienii Picior-negru. Mă tot uitam după sceptru, simbolul prin care monarhia britanică le-a încredințat reprezentanților promulgarea legilor în Alberta. La etajul al treilea am găsit, în sfârșit, primul sceptru, creat pentru întâlnirea inaugurală a Adunării Legislative din Alberta, în 1906. În graba pregătirilor, organizatorii n-au găsit ca loc de adunare decât o arenă de hochei pe iarbă! Au discutat atunci despre necesitatea creării unui blazon și au stabilit veșmântul diferiților oficiali. Dar nu aveau niciun sceptru. Dacă se dorea ca acele întâlniri să fie recunoscute oficial, aveau nevoie de un sceptru. Și aceasta, foarte repede. Aveau puțin mai mult de o săptămână! Oficialii au contactat un giuvaiergiu în Calgary, care, la rândul lui, i-a încredințat lucrarea lui Rufus Butterworth, un tâmplar care lucra pentru transportul feroviar. Butterworth nu lucra cu metale prețioase – el supraveghea reparații la mecanisme de mărfuri și de material rulant. Dar era creativ și dispus să folosească materialele avute la îndemână pentru a meșteri un sceptru care să fie folosit temporar.

Larry și eu am zâmbit când l-am văzut, căci era diferit de multe sceptre făurite din aur și argint. Acest sceptru original al Albertei este o bucată de lemn acoperită cu catifea roșie, luată de la un scaun și decorată în mare parte cu mânere de bronz de la pămătufuri de bărbierit. Axul este făcut dintr-o țeavă de fier, decorată cu părți de bronz luate de la cadre de pat și de la flotoare de bazine de toaletă. Folosind ce a găsit în grabă, Butterworth a terminat lucrarea la timp. Acest sceptru nu a fost înlocuit timp de cincizeci de ani. Era o piesă perfectă? Nicidecum, dar, cu siguranță, creativă și acceptabilă, poate chiar reprezentativă pentru etosul acelei provincii. Întrucât Butterworth a fost solicitat să-și folosească îndemânarea pentru această sarcină importantă, el a făcut tot ce i-a stat în putință.

Denise Dick Herr

Carolyn Sutton
Carolyn Sutton
Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentDragostea frățească
Articolul următorDouă mâini, două picioare