Devotamentul și credința unei copile

Şi ea a zis stăpânei sale: „Of, dacă domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, prorocul l-ar tămădui de lepra lui!” (2 Împărați 5:3)

Ți-ai dorit vreodată să fii observator din umbră al unei istorii biblice? Când raidurile siriene se năspusteau peste micile sate evreiești, mai întâi erau uciși toți bărbații și băieții. Dar fecioarele erau lăsate să trăiască. Soldații apoi își împărțeau aceste fete între ei și le luau acasă. Soției lui Naaman (care avea lepră), comandantul armatei păgâne a împăratului, i s-a adus una dintre aceste tinere captive. Acea copilă a câștigat repede inima soției lui Naaman. Deoarece el era lepros, nu i se permitea să locuiască împreună cu soția lui, iar aceasta îi simțea foarte mult lipsa. Într-o zi, fetița a înțeles că doamna Naaman era deprimată și a făcut o remarcă neobișnuită în prezența ei.

Copila a zis: „Mi-aș dori ca stăpânul să meargă să vadă pe profetul din Samaria. Profetul Elisei l-ar putea vindeca pe stăpânul Naaman de lepra lui.” Doamna Naaman nu reușit să clatine credința fetiței. Ea l-a chemat atunci pe soțul ei să vină la poartă și i-a spus ce afirmase fetița.

Naaman, sperând să fie vindecat, a mers la împăratul Ben Hadad și i-a cerut permisiunea să plece în Samaria și să-l caute pe profetul Elisei. Împăratul a pus la dispoziție daruri scumpe pentru profet și i-a trimis la drum pe Naaman și slujitorii lui. Astfel, Naaman și alaiul său au ajuns la palatul lui Ioram, regele lu Israel, care a intrat în panică. El era sigur că Naaman căuta motiv de luptă și voia să înceapă războiul. Elisei a auzit de tulburarea lui Ioram și a trimis un mesager să-l cheme la el pe Naaman. Naaman a fost indignat că Elisei nici nu a ieșit din casă să-l întâmpine. În schimb, i-a spus să meargă la râul Iordan să se scalde în apa lui de șapte ori. În ciuda reticenței lui Naaman de a se spăla în apa mâloasă a Iordanului, ofițerii lui l-au convins să asculte ce-i ceruse profetul. El a coborât în apă și s-a scufundat de șapte ori. A șaptea oară, pentru că a ascultat de cerința profetului, el a ieșit din apă cu pielea sănătoasă. Atunci, pe când mergea cu oamenii lui înapoi la ușa lui Elisei, bucuria lui nu mai cunoștea margini.

L-a implorat pe Elisei să accepte darurile scumpe de la împărat. Elisei nu a vrut să primească nimic. Vindecarea era darul gratuit al lui Dumnezeu.

Cât de mult aș fi dorit să-i văd fața fetiței când Naaman s-a întors acasă!

Patricia Cove

Carolyn Sutton
Carolyn Sutton
Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentUrmele învăţătorului
Articolul următorDouă fire în priză