Îndelunga răbdare

Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste. – Efeseni 4:2

Schimbul de saluturi, discuţii şi urări: „Sărbători fericite!” se auzeau de peste tot în aerul tropical din acea după-amiază de decembrie.

Fără îndoială că oamenii din Caraibe au o doză în plus de bucurie în sufletul lor. Sezonul Yuletide, m-am gândit eu. Aparentul spirit de fericire era contagios. Era sezonul sărbătorilor de iarnă.

Am zăbovit câteva minute în magazin înainte de a merge la casă. Am fost bucuroasă că urmam la rând pentru a plăti cumpărăturile şi a le împacheta. Nu mai trebuie să aştept mult, m-am gândit eu.

Dintr-odată, am auzit un ţipăt ascuţit venind din dreapta mea. Un copil trebuia să pună înapoi pe raft un lucru pe care şi-l dorea. Acum protesta în mod vizibil, cu voce tare.

Fii atentă la alte ieşiri ca aceasta, mi-am spus în sinea mea. Casieriţa a răspuns cu un zâmbet înţelegător la acest ţipăt.

În acel moment, nu m-am uitat spre copil. Eram ocupată să îmi imaginez câtă nelinişte ar putea produce un elev cu un astfel de comportament într-o sală de clasă. Mi-l imaginam pe acest copil ca fiind elev, capabil să tulbure echilibrul unei clase care era concentrată la activităţi folositoare.

Ispitită să îmi exprim cu glas tare simpatia pentru profesorii „acestor copii”, mi-am îndreptat privirea în trecere spre copil. Ceea ce am văzut mi-a stârnit preocuparea şi simpatia, în special pentru femeia care îl însoţea şi care cred că era mama lui. Copilul părea să sufere de sindromul Down şi avea cam zece ani. Ştiu că părinţii şi îngrijitorii copiilor cu dizabilităţi se confruntă cu mulţi factori de stres în plus faţă de părinţii copiilor sănătoşi. În acel moment, gândirea mea s-a schimbat în timp ce o priveam pe mamă cum îl mângâie pe copil pe cap după ce a trebuit să alerge după el ca să îl aducă înapoi la rând.

De multe ori ne grăbim să judecăm fără să cunoaştem toate detaliile. Sunt bucuroasă că nu am rostit cu glas tare ce gândisem despre comportamentul acelui băiat. Biblia ne încurajează să fim „înceţi la vorbire, zăbavnici la mânie” (Iacov 1:19). Haideţi să încercăm să fim mai îndelung răbdători.

Hyacinth V. Caleb

Carolyn Rathbun Sutton
Carolyn Rathbun Sutton
Atunci când incertitudinile vieții ne copleșesc, uităm pe moment că avem aproape un refugiu de nezdruncinat. Acel refugiu este Isus. De la El vin numai lucruri bune. Dacă privim numai la Isus, putem fi sigure că El ne va călăuzi prin cele mai negre zile și nopți. Deoarece ne iubește nespus de mult, Isus dorește ca noi să înțelegem că ne este întotdeauna alături și că se îngrijește mereu de tot ce avem nevoie. Cartea „În prezența Sa” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor