Focul care nu stătea aprins

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. – Ieremia 29:11

După două săptămâni de vreme rece în Alaska, cu temperaturi de -17°C, am profitat de prima zi mai liniştită pentru a-mi curăţa hornul. Întotdeauna curăţ hornul înainte de primul foc din sezon şi am simţit că trebuia să fac acest lucru.

După ce am curăţat hornul, focul s-a aprins destul de bine, dar, de fiecare dată când închideam uşa de la sobă, focul se stingea. Am încercat de trei ori, dar nu am putut face focul să stea aprins. Îmi era frig şi eram obosită după o zi lungă, aşa că m-am dat bătută şi m-am dus la culcare.

Seara următoare am curăţat din nou hornul. Am aprins focul şi totul părea că merge bine, dar, când am închis din nou uşa de la sobă, focul s-a stins. Totul indicafaptul că hornul era înfundat, dar eu îl curăţasem! M-am urcat în pod să scutur puţin burlanul pentru a vedea dacă nu reuşesc să desfund orice era înfundat pe acolo. Între etaje am instalat un burlan mai mare cu un alt burlan mai mic înăuntru, ca o barieră pentru căldură. Am observat că burlanul din interior era distrus de foc în unele locuri. Aşa că am hotărât să înlocuiesc tot burlanul, nu doar partea afectată.

Când am tras de burlanul vechi să îl scot, am rămas fără cuvinte la descoperirea făcută! Burlanul fusese distrus total, ars de jur împrejur! Se mai ţinea doar cu ajutorul a două părţi separate, unite de o bucăţică mică de burlan care mai rămăsese. M-am uitat la partea de jos a burlanului. Era blocat complet cu creozot. Nici nu este de mirare că focul meu se tot stingea – nu mai avea oxigen!

În peste douăzeci de ani în care am făcut focul cu lemne şi cărbuni, niciodată nu am avut burlanul înfundat complet. Dacă nu aş fi curăţat hornul în acea duminică şi dacă burlanul nu s-ar fî înfundat complet cu creozot, focul ar fî rămas aprins când închideam uşa. Flăcările ar fi urcat pe horn şi ar fi pătruns în camera de la etaj. Deja eu aş fi dormit, neştiind în ce pericol mă aflam şi probabil că nu m-aş mai fi trezit niciodată. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că mi-a cruţat viaţa în acea noapte.

Dar tu? Nu ai vrea să Îl mulţumeşti lui Dumnezeu chiar acum pentru protecţia Lui adesea nevăzută?

Sonia Brock

Carolyn Rathbun Sutton
Carolyn Rathbun Sutton
Atunci când incertitudinile vieții ne copleșesc, uităm pe moment că avem aproape un refugiu de nezdruncinat. Acel refugiu este Isus. De la El vin numai lucruri bune. Dacă privim numai la Isus, putem fi sigure că El ne va călăuzi prin cele mai negre zile și nopți. Deoarece ne iubește nespus de mult, Isus dorește ca noi să înțelegem că ne este întotdeauna alături și că se îngrijește mereu de tot ce avem nevoie. Cartea „În prezența Sa” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor