Făgăduinţă împlinită (II)

    Toţi cei ce şedeau… s-au uitat ţintă… şi faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger. (Faptele apostolilor 6:15)

    M-am prins de făgăduinţele divine, iar experienţa s-a derulat în continuare prin holurile şi în saloanele spitalului CFR. Acolo l-am întâlnit pe cel ce trebuia să-şi împlinească misiunea de înger pentru mine. Doctorul le promisese membrilor de comitet şi cred că şi Domnului că va avea grijă de mine. Din primele momente, l-am cunoscut ca pe un om blând, dar hotărât, plin de compasiune, dar şi autoritate. În zilele dinaintea operaţiei, m-am preocupat de ceilalţi pacienţi, vorbindu-le despre bunătatea lui Dumnezeu, prin cuvânt sau faptă. Doctorul mă vizita des şi una din noile mele prietene a spus: „Ce vrea doctorul acesta? Cred că vrea bani, deoarece vine aşa des pe la tine!” I-am spus că Dumnezeu pune dragoste în oameni, iar cei care o acceptă în vieţile lor o împărtăşesc cu alţii. S-au mirat cu toţii că mai există astfel de oameni. În ziua operaţiei, m-am pregătit ca şi când nu aş mai deschide ochii decât în ziua învierii. Eram prima pacientă, la 8 dimineaţa. Inima îmi era liniştită şi pacea mă cuprindea în timp ce toţi cei din sala de operaţie îşi conectau şi probau aparatura.

    M-am simţit ca Isaac, care a acceptat de bunăvoie să se întindă pe altarul ridicat de tatăl său. Atunci a venit din nou cel care îmi era destinat ca înger uman şi m-a luat de mână întrebându-mă: „Ce aşteptaţi?” I-am spus: „Ceva bun pentru mine şi cei de lângă mine.” Nu am mai fost conştientă decât în clipa când în depărtare cineva striga: „Luaţi-i masca!”

    Spre seară, am văzut două umbre ce-mi făceau cu mâna şi cu greu i-am desluşit pe fiul meu şi prietena lui, apoi am adormit din nou. După cele şapte zile petrecute la reanimare, am fost mutată singură într-un salon. Acolo citeam, mă rugam şi ascultam muzică, când mi s-a spus că voi pleca acasă, însă anestezista a constatat că nu mi s-a scos tubul de dren, deci nu puteam pleca. Atunci, am sunat doctorul să-i spun despre lucrul acesta. Mi-a răspuns că nu e în spital şi nu va fi nici ziua următoare. Era ora 21 şi m-am resemnat, spunându-mi că e nevoie să mai aştept. Însă, în câteva minute, a apărut de acasă, grăbit, cu faţa transpirată şi mi-a scos tubul. L-am întrebat: „De ce aţi venit?” şi mi-a răspuns simplu: „Pentru că m-aţi chemat.” înainte de a pleca acasă şi-a luat timp, învăţându-mă tot ce am de făcut ca să-mi fie bine. L-am întrebat: „Cum vă pot răsplăti?” şi el mi-a spus: „Tot ce-mi doresc e să vă fie bine. Aceasta e împlinirea mea.”

    Cred că uneori şi îngerii poartă mănuşi. Mănuşi albe. Chiar dacă îngerii iau chip de om sau oamenii iau chip de îngeri, să-i preţuim, căci au fost trimişi de Dumnezeu însuşi.

    Liliana Brodoceanu, Vaslui, Moldova

    Judith Couchman
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

    Publicate astăzi