Dacă vei trece prin ape (II)

Şi râurile nu te vor îneca… (Isaia 43:2 p.p.)

Între timp, soţul se lupta să-i scoată pe copii din apă. Pe Bogdan a reuşit să-l ridice ca să se prindă de o salcie. Dar apa l-a luat din nou. A încercat a doua oară, şi Bogdan a rămas agăţat de crengile sălciei. Mona a intrat sub apă, striga când ieşea la suprafaţă şi se lupta cu disperare să scape, iar pe Adelin nu l-am mai văzut deloc. În cele din urmă, trei dintre băieţii care stăteau pe stâncă au sărit în apă şi au încercat să-i ajute pe copii. Unul dintre ei l-a luat pe Bogdan, Virgil o ţinea pe Mona şi ar fi vrut să o lase în apa ce-i venea fetiţei până la brâu, ca să-l caute pe Adelin. Dar fetiţa nu se desprindea de tatăl ei. În acest timp, soţul striga disperat către băieţi: „Mai este un copil!” Băieţii erau înotători foarte buni, s-au scufundat şi au căutat de multe ori, dar nu l-au putut găsi pe Adelin. În zona aceea apa era foarte adâncă, aproximativ trei metri. Dar Dumnezeu, care are în atenţie orice amănunt şi veghează asupra fiecărei vieţi, ştia că Adelin are nevoie de ajutor. În locul în care l-a dus apa nici soţul meu, nici băieţii care l-au căutat nu l-ar fi putut ajuta şi salva. Aşa că la vale, mult mai departe de cei ce-l căutau pe Adelin, pe o stâncă, stătea un alt băiat care privea tot ce se întâmplă. Deodată a sărit îmbrăcat în apă. Era departe de ceilalţi, dar eu eram mai aproape. Am rămas uimită, nu ştiam de ce a sărit în apă.

Când nimeni nu mai avea nicio speranţă, băiatul acela a ieşit de sub apă cu Adelin în braţe. Nu vă pot spune câtă bucurie am avut când l-am văzut; a început să plângă cu mâinile întinse spre mine, care plângeam mai tare decât el. Băiatul a venit pe mal şi mi l-a dat în braţe. Am încercat să-i scot apa, dar el nu înghiţise apă, ba chiar mi-a cerut să bea apă la scurt timp. Nu ştiu cum l-a ţinut Dumnezeu sub apă, pentru că a stat un timp destul de lung, nemaiieşind la suprafaţă şi recuperat la peste 40 de metri de locul scufundării, dar ceea ce ştiu sigur este că Dumnezeu a făcut o minune. Mi-am zis atunci: Doamne, niciodată n-am să mai spun: „Dacă poţi!”, pentru că, deşi ştiam că Dumnezeu poate să facă minuni, atunci am văzut că El poate mai mult decât m-aş fi putut gândi eu. El i-a salvat pe toţi.

În acea seară, ne-am întors acasă fără să mai putem vorbi. Ne uitam unul la celălalt şi nu ne venea să credem că suntem încă împreună. Am dormit toţi în aceeaşi cameră şi ne-am trezit în dimineaţa următoare cu toţii bine.

Iubite surori, poate astăzi vă confruntaţi cu probleme, dar să nu vă îndoiţi că Dumnezeu vi le poate rezolva. Veniţi înaintea Lui şi aveţi încredere că Dumnezeu vă poate da mai mult decât cereţi sau gândiţi. Fie că veţi avea o zi frumoasă sau una furtunoasă, aveţi credinţă!

Aurelia Sandu, Bacău, Moldova

Judith Couchman
Judith Couchman
Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video