Erwin Schrodinger – părintele fizicii cuantice
Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? (Matei 16:26 p.p.)
Poate ne dorim să fim renumiţi sau, fără să fi dorit prea mult, devenim renumiţi datorită unui talent sau prin succesu. Într-un anumit domeniu. Aceasta însă nu ne va feri de eşec în domeniul cel mai important al existenţei: credinţa în Dumnezeu. Succesul fără Dumnezeu este insucces. Îţi doresc să ai succes!
Fiecare tânăr pleacă la drum de acasă cu un bagaj educaţional, informaţional, sentimental şi de valori. Mai târziu, i se oferă şansa de a alege ce păstrează şi ce nu din bagajul moştenit. Curios este că, în pofida unei capacităţi intelectuale speciale, unii aleg deşeurile, nu valorile.
Schrodinger s-a născut în 1887, într-o familie de fabricanţi de muşama. De-a lungul studiilor, s-a arătat strălucit. Înscurtă vreme, a fost numit asistent, ajungând sub îndrumarea unor profesori specialişti în domeniul lor. Mai apoi a devenit profesor-asistent şi, în cele din urmă, a primit tidul de profesor.
La 39 de ani, după ce a supravieţuit activ războiului, s-a angajat la Universitatea din Ziirich, unde şi-a publicat teza din care ne-a rămas renumita ecuaţie Schrodinger. Viaţa sa a fost plină de muncă şi prin ea a reuşit să inspire genii creatoare de idei şi soluţii măreţe, cum ar fi James D. Watson în descoperirea structurii ADN. Viaţa sa nu a fost însă şi strălucită. Pe lângă renumele mânjit de imoralitatea sexuală, Schrodinger – în pofida educaţiei creştine: tată catolic, mamă evanghelică -, şi-a pierdut şi credinţa în Dumnezeu, devenind adept al filosofiei hinduse.
Zsolt Adorján Barabás, Târgu Secuiesc
