Cercetare

    Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el? (Eclesiastul 3:22 u.p.)

    Anul trecut, am participat la înmormântarea bunicii soţului meu. Avea 90 de ani şi nu a fost bolnavă niciodată. Din fiecare pensie a pus deoparte bani pentru înmormântare, ca să nu fie povară pentru nimeni. În urma acestui eveniment, banii s-au „investit” – groapă, preot, coşciug, pomană.

    Ea nu a fost în viaţa ei la restaurant. Nici când i s-au căsătorit nepoţii nu a vrut să iasă din satul ei. Când mai mureau dintre cunoscuţii de vârsta ei, mergea la biserică, dar nu se ducea niciodată la restaurantul unde se făcea… pomana. Acum, când i-a venit ei rândul să închidă ochii, le-a cerut cunoştinţelor ei să meargă la acel restaurant, în cinstea ei. A adunat pentru a cheltui… în lipsa ei… Mi se pare cum nu se poate mai pe dos, dar nu poţi să nesocoteşti dorinţele omului.

    Mă uitam la cei 70 de oameni din escortă. Era ca la o nuntă, doar că nu noi dădeam darul, ci ea, cea care lipsea dintre noi. Groparii, ca într-un film grotesc, marca România, stăteau la masa naşilor. Doar muzica lipsea. Şi cutia pentru plicuri…

    Când participi la o înmormântare, viaţa ţi se pare o glumă proastă. Te întrebi de ce mai trăim, dacă tot murim. Şi de ce ne zbatem, dacă tot acolo ajungem. Unii, după ce au citit cartea biblică Eclesiatul, au rămas doar cu concluzia că „totul e deşertăciune”. Dar soluţia pentru această problemă o putem regăsi tot în Eclesiastul 1:13. „Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.”

    „Biblia ne oferă înţelepciunea prin care putem face viaţa prezentă mai bună şi ne învaţă cum să intrăm în posesia vieţii veşnice. […] Obţinem astfel o educaţie înaltă, care înseamnă o cunoaştere experimentală şi personală a lui Hristos. […] Iubirea pe care o răspândeşte Hristos umple de viaţă întreaga fiinţă umană…, eliberează sufletul de vinovăţia, tristeţea, anxietatea şi îngrijorarea care distrug puterile vieţii; aduce cu sine seninătate şi pace şi inspiră în suflet bucuria în Spiritul Sfânt, bucurie dătătoare de sănătate şi viaţă.” (Ellen G. White, Minte, caracter, personalitate, pp. 144, 146)

    În Biblie descoperim cu adevărat sensul vieţii: a-L cunoaşte pe Dumnezeu, a ne bucura de dragostea Lui fără egal, a-I permite să refacă în noi chipul Său – un caracter nobil, prin care toţi cei care ne înconjoară să fie binecuvântaţi; a fi gata pentru momentul în care Isus Hristos Se va întoarce, aşa cum a promis, pentru a ne oferi privilegiul de a trăi o viaţă veşnică împreună cu El, în condiţii ideale.

    Bianca Timşa-Stoicescu, Bucureşti, Muntenia

    Judith Couchman
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

    Publicate astăzi
    Articolul precedentPod spre veșnicie
    Articolul următorÎntâlnire într-un jeepney