Dragostea şi furia

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, (…) acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. 1 Corinteni 13:4-8

Sunt cu el în braţe, ţinându-l cu spatele la mine. Îi ţin mânuţele în faţă şi îl îmbrăţişez cu tot corpul meu. Nicio formă de disciplinare nu este adecvată pentru această ocazie. El loveşte, ţipă, plânge şi se zbate. Picioarele mele sunt vinete, buza mea e umflată, lacrimile mele curg şi rugăciunile mele plutesc în aer. Se scurg minute lungi în care îmi imobilizez fiul în timpul unui alt acces de furie. Stăm împreună, singuri, într-o încăpere apropiată de sala în care se ţine o întâlnire de familie. Din nou am noduri în stomac.

Ca părinte, vreau să iau toate deciziile bune cu privire la formarea caracterului preţiosului meu dar încredinţat de către Dumnezeu – chiar şi atunci când claritatea devine confuzie, în focul bătăliei. Totuşi, de data aceasta, sunt destul de sigură că nu a avut loc o luptă între voinţa lui şi voinţa mea. Nimic nu-l calmează, decât, într-un final, propria lui epuizare şi greutatea dragostei mele. Ştiu că acest lucru nu are de-a face cu rebeliunea. În schimb, provocările unei zile lungi l-au extenuat, l-au înfometat şi l-au suprasolicitat cu totul. Povara e mai mare decât poate să îndure. Într-un final, capitulează cu totul, lăsându-se pe mine. Când totul se linişteşte, cu excepţia sughiţurilor lui, îmi şopteşte: „Îmi pare rău! Te iubesc, mami!”

Nu pot să nu-mi amintesc de dragostea neclintită şi de răbdarea pe care Tatăl nostru ceresc ni le oferă cu dărnicie nouă, copiilor Lui, atunci când viaţa ne face să erupem. Ajungem extenuaţi de boală sau de poveri financiare, suntem înfometaţi după pace şi bunătate, tânjim după momente în care ne putem deconecta de la suprasolicitările acestei lumi nebune. El ne ţine aproape cu grijă, cu braţele Sale mari şi puternice, până ne calmăm şi ne lăsăm cu totul în seama ocrotirii Lui, recunoscători pentru speranţa pe care ne-o oferă cu generozitate şi modestie.

Tată din ceruri, Îţi mulţumesc pentru dragostea Ta nepieritoare! Te rog, ajută-ne să ne reamintim exemplul Tău frumos şi neschimbător! Dă-ne putere să ne ţinem copiii aproape şi să-i protejăm de frustrările vieţii, astfel încât să Te vadă pe Tine în tot ce facem!

Karen Barnett

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor