Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, se va coborî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos.
1 Tesaloniceni 4:16
Astăzi îți voi spune povestea lui Sundi, o rândunică roșcată care și-a frânt aripa într-o duminică de august, când s-a izbit de peretele unei case din Wisconsin. Ea a fost salvată de o familie care locuia în vecini.
Era deja la sfârșit de sezon și rudele lui Sundi care trăiau în cuiburile lor din curte urmau să pornească spre sud în curând. Aripa ei nu se putea vindeca așa de repede încât să se poată alătura celorlalte, însă, cu ajutorul unui medic veterinar foarte inimos, Sundi s-a înzdrăvenit repede și în scurt timp a putut să stea ridicată și să ciripească „la revedere” celorlalte rândunici. Nu peste mult timp, rândunicile au plecat, sau cel puțin așa au crezut oamenii. Într-o zi, Sundi a fost pusă afară și putea să asculte o înregistrare a propriului ei ciripit, asta ca să nu se simtă singură. Deodată, au apărut zece rândunici care s-au așezat pe un fir și au început să ciripească. Sundi a fost așezată sus, pe acoperișul cuibului de rândunică, iar celelalte rândunici au început să zboare de jur împrejur, ciripind bucuroase, ca și când o invitau să meargă cu ele în călătoria spre sud. Sundi și-a întins aripile și a încercat, dar nu putea să zboare și a aterizat forțat pe pământ. Rândunicile au plecat, iar Sundi a rămas să se vindece pe deplin.
Din când în când ea făcea zboruri de antrenament. În fiecare zi reușea mai mult și în scurt timp putea să zboare 2-3 m. Apoi, într-o zi, Sundi s-a izbit de zid în timp ce făcea exerciții de zbor, s-a lovit undeva în interior și a murit liniștită în colivia ei.
Sundi a fost un membru al familiei doar 40 de zile. Ea a încercat din răsputeri să învețe să zboare din nou. Unii dintre copiii lui Dumnezeu de pe acest pământ sunt cu noi doar pentru o scurtă vreme, dar ei ne oferă atât de mult, și noi privim înainte cu dor spre bucuria pe care o vom avea când ne vom reîntâlni la ziua învierii.
