Toţi împreună ….luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.
Faptele 2:46
În timp ce sunt dispreţuite ca dăunători care aduc distrugere, omizile cort sunt nişte remarcabile mici creaturi, care trăiesc în unitate, pentru succesul sau eşecul întregii colonii. Ele trăiesc în corturi de mătase, care colectează căldura soarelui şi încetinesc pierderea căldurii în timpul vremii înnorate, sau pierderea de umiditate când vremea e secetoasă.
Studiind o colonie de omizi, o echipă de oameni de ştiinţă au observat că larvele mâncau fără grabă, călătorind de la cuib la frunze şi trăgând după ele fire de mătase. Dar într-o zi, omizile s-au oprit brusc din mâncat şi s-au grăbit înapoi spre cort. Instrumente sensibile folosite de oamenii de ştiinţă au indicat motivul acestui comportament ciudat: după ce omizile acţionaseră astfel, temperatura a scăzut brusc şi, într-o jumătate de oră, un front atmosferic rece era deasupra. Dacă vietăţile n-ar fi simţit schimbarea din aer, colonia ar fi putut muri din cauza frigului.
Mai târziu, s-a observat că astfel de acțiuni din partea acestor omizi sunt iniţiate în mare parte de anumiţi membri foarte activi ai coloniei. În cuibul omizilor cort se pare că există membri foarte activi şi membri foarte leneşi. Şi întotdeauna membrii activi sunt cei care îi conduc pe ceilalţi la acţiunile necesare. Dacă pentru un anume motiv, colonia are un număr mare de omizi inactive, atunci lenea lor poate încetini întregul grup, astfel că toţi vor pieri, în ciuda încercărilor din partea membrilor activi de a face ca grupul să funcţioneze.
Cât de asemănători suntem cu aceste omizi! Există întotdeauna câţiva, în fiecare grup, care ne fac să acţionăm. La fel de frecvent există dintre aceia care îşi târăsc picioarele, indiferent de cât de bine merg lucrurile. Isus ne va menţine în acţiune, dacă depindem de El. Pentru acest lucru, am face bine să urmăm exemplul ucenicilor, care stăruiau împreună, în rugăciune şi post.
