PĂSĂRI ÎN COLIVII INVIZIBILE

Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit.
Matei 25:35

Uneori, păsările locuiesc în ceea ce se poate numi o colivie invizibilă. Acest lucru se întâmplă în timpul perioadelor când instinctul lor teritorial este mai pronunţat ca niciodată. De exemplu, în timpul sezonului de cuibărire, ele stabilesc graniţe foarte precise, în care îşi duc existenţa pentru un timp.

Păsările folosesc adeseori delimitări, cum ar fi pâraie, drumuri, garduri şi clădiri, ca linii de graniţă. Primăvara, ele petrec foarte mult timp zgâriind locul unde vor fi liniile. Dar odată graniţele trasate, ceva din natura lor le face să ţină în mod rigid la propriul teritoriu.

Odată, o pereche de cardinali şi-au stabilit teritoriul acolo unde primăria se pregătea să construiască o reţea de magazine. Buldozerele au venit şi au nivelat fiecare copac şi tufă, lăsând un petec neted de pământ. Din marea colonie de păsări, acum nu mai era nimic. Dar masculul cardinal nu şi-a părăsit teritoriul şi a zburat în jurul terenului gol până când a obosit.

S-a întâmplat ca un mascul presură indigo să aleagă o femelă care îşi construise cuibul în teritoriul altui mascul. Când puii de presură au ieşit din ouă şi au avut nevoie să fie hrăniţi, tatăl, care în mod normal o ajuta pe mama, nu trecea linia de graniţă spre cuib. El aducea hrana la gardul care forma linia de despărţire şi tovarăşa lui venea şi o lua, ducând-o ea însăşi la puii ei, care o aşteptau.

Alte animale dovedesc acelaşi instinct. Probabil că ştii ce se întâmplă când un câine sau o pisică nouă se mută în vecinătate.

Noi, fiinţele omeneşti, acţionăm puţin diferit, dar şi noi avem micile noastre obiceiuri când e vorba de cineva care este acceptat într-un teritoriu nou. A trebuit să mergi vreodată într-un loc nou sau la o şcoală sau biserică nouă? Te simţi foarte stingherit. Oamenii te privesc şi se întreabă cine eşti şi cum eşti. E nevoie de timp pentru adaptare, nu-i aşa? Aşa că, de ce să nu priveşti în jurul tău, în vecinătate sau la şcoală, să găseşti o persoană singuratică şi să o faci să se simtă binevenită în teritoriul tău?

Ferestre spre lumea lui Dumnezeu
Ferestre spre lumea lui Dumnezeu
Aceste meditații zilnice pentru copii cu vârste începând cu 8 ani au fost scrise de James Tucker, un pasionat al naturii. Fiecare meditație ne oferă o imagine a Creatorului nostru prin intermediul lucrării Sale. De-a lungul acestei cărți, vei afla informații fascinante despre natură, care dezvăluie puterea de creație genială a lui Dumnezeu și, de asemenea, simțul Său al umorului. Caracterul Său va prinde viață mai mult ca niciodată și, fără îndoială, te vei trezi uimit și inspirat să continui să explorezi mai mult despre cea de-a doua carte a lui Dumnezeu, natura.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video