Dar s-o ceară cu credinţă,fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.
Iacov 1:6.
Meduzele au fost deseori folosite ca simbol pentru o persoană care nu are coloană vertebrală, ceea ce înseamnă că nu este destul de tare, din punct de vedere moral, ca să stea pe poziţie pentru ceea ce crede. Se poate spune despre o astfel de persoană că se îndreaptă încotro bate vântul. În cuvintele textului nostru, acest om este „tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.”
Este, cu siguranţă, adevărat că meduzele nu au coloană vertebrală. Ele sunt mai mult de 95% apă. Ceea ce rămâne este o substanţă gelatinoasă, care formează singura structură a corpului lor.
O meduză interesantă este crucișătorul portughez, care a primit acest nume pentru că marinarii englezi au găsit respectiva creatură de un albastru deschis doar când mergeau departe, spre sud, aproape de Portugalia. A fost numită „crucişător” după navele care aveau multe rânduri de tunuri de o parte şi de alta.
Vântul controlează cele mai multe mişcări ale „vasului de război portughez”. Acea parte a sa care este numită pânză poate avea lungimea de 30 cm sau mai mult şi poate fi înaltă de 15-20 cm. Când se umple cu aer, aceasta poartă animalul într-un unghi cam de 45 de grade, pe direcţia vântului. Crucișătorul pare să aibă ceva control asupra pânzei, pentru că o poate umfla mai mult, dezumfla, rula şi poate face o serie de manevre remarcabile. Nimeni nu ştie ce mecanism foloseşte această meduză pentru a face astfel de ajustări. Aşa că, în timp ce crucişătorul portughez este purtat de vânt pe ape la distanţă, el nu merge chiar aşa cum suflă vântul.
Cele mai multe meduze nu au pânze şi sunt purtate de valurile mării. Ele se mişcă într-un mod limitat prin acţiunea de pompare a unui muşchi de pe marginea exterioară.
Nici un creştin adevărat nu poate fi o meduză morală căci indiferent cât de slab este, când Îl acceptă pe Isus Hristos în viaţa sa, El poartă de grijă slăbiciunilor sale. Aşa cum spunea Pavel: „Când sunt slab, atunci sunt tare [în Hristos]” (2 Corinteni 12:10). Predat lui Hristos, el primeşte putere să învingă orice slăbiciune.
