Este aproape imposibil pentru noi, studiind lucrurile la mai bine de 160 de ani după eveniment, să înţelegem magnitudinea confuziei şi a haosului în rândurile milleriţilor după dezamăgirea din octombrie. Dar până atunci, Îi putem fi recunoscători lui Dumnezeu că ne aşteaptă şi astăzi, în încercarea de a învinge dificultăţile vieţii.
E greu să îţi păstrezi calea dreaptă atunci când treci prin vremuri grele. Întotdeauna a fost şi întotdeauna va fi greu. Trebuie să ne rugăm zilnic la Dumnezeu să ne ajute să avem ambele picioare pe pământ şi mintea noastră să fie la performanţă maximă, în special în vremuri tulburi.
Trebuie să fim atenţi şi să citim cu înţelepciune din Cuvântul lui Dumnezeu. Spiritualizarea semnificaţiei simple a Scripturii ne face susceptibili la dezastru spiritual.
Realitatea tristă este că Dumnezeu a ales să folosească oameni supuşi greşelilor în misiunea Sa pe acest pământ. Dar vestea bună este că El continuă să lucreze cu noi în ciuda slăbiciunilor noastre. Putem să Îi aducem laudă pentru acest lucru.
Hiram Edson scria că „cele mai profunde speranţe şi aşteptări ale noastre au dispărut şi în urma lor a rămas un duh de jale pe care nu l-am simţit niciodată înainte. Pare că pierderea tuturor prietenilor pământeşti nici nu s-ar putea compara cu acesta. Am plâns mult, până când soarele a apus.”
Cum ţi-ai trăi viaţa dacă, în urma unor calcule matematice, ţi-ai da seama că Isus vine în mai puţin de trei săptămâni? Aşa trebuie să trăim noi astăzi.
Credinţa lor avea o tărie de admirat. Da, ei erau dezamăgiţi. Dar în loc să renunţe, ei s-au întors la Biblie pentru a descoperi unde exact se situează pe harta profetică. Cu siguranţă că nu asta îşi doreau ei să facă, dar aceasta era singura opţiune pentru cei care continuau să strige: „Până când, Stăpâne?” (Apocalipsa 6:10).
