Este imposibil ca prin noi înşine să scăpăm din groapa păcatului în care suntem cufundaţi... Educaţia, cultura, exercitarea voinţei, efortul omenesc, toate îşi au sfera lor de acţiune, dar aici ele sunt fără valoare... Trebuie să existe o putere care să lucreze dinăuntru... Acea putere este Hristos.
Cât de bine ne ştie Dumnezeu problemele, când ne avertizează să nu ne îngrijorăm de viaţa noastră, căci, în mod ironic, îngrijorarea va tăia durata vieţii noastre, în loc să o lungească.
Mă întreb, în timp ce mă gândesc la durerea mea, cât de sfâşiată trebuie să fie inima lui Dumnezeu din cauza pierderii veşnice a chiar unuia dintre copjii Lui. Am sentimentul că un gol adânc în sufletul Lui nu va fi niciodată umplut!
Eşti vreodată ispitit să mănânci când nu ţi-e foame? Sau să consumi hrană care nu-ţi face bine? S-ar putea oare ca diavolul să cunoască mai bine calea spre inimile noastre? S-ar putea oare ca el să-şi dea seama de consecinţele veşnice mai bine decât noi?
Este privilegiul nostru să ne aşezăm cazul înaintea lui Isus şi să avem încredere în El, ca să ne poarte prin timpul judecăţii Sale, când totul în jurul nostru este în frustrare, confuzie şi tulburare.
Tânjeam cu disperare după ceva tangibil, un punct de sprijin pentru această criză din viaţa mea. Istoria lui Iacov m-a atras, amintindu-mi că lupta lui n-a fost lăsată nerăsplătită. „Şi l-a binecuvântat acolo” (Geneza 35:29).
Producerea de fructe începe când ramura se apleacă. Ramurile care cresc drept în sus nu produc fructe. Ele sunt tăiate pentru ca ramurile aplecate să primească lumina soarelui în mod direct şi să producă fructe de o calitate mai bună.
Mai mult decât orice, am redescoperit pe Tatăl meu ceresc şi am aflat că El a bătut la uşa mea în tot acest timp, dar eu eram prea ocupată ca să-I deschid! Acum uşa mea este deschisă şi e atât de bine să stai jos şi să te bucuri de prezenţa Lui.
