Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat.
Tit 2:11
Pentru cititorul de limba greacă din secolul întâi, după Hristos, cuvântul „har” avea o mulțime de sensuri. Acest cuvânt este unul dintre cele mai frumoase și binecuvântate noțiuni folosite în scrierile Evangheliilor și apostolilor. Sensul general al acestui termen s-a păstrat cu toată bogăția de sensuri până în zilele noastre. Dicționarele diferențiază până la 12 sensuri distincte ale acestui cuvânt frumos și plin de generozitate. Printre acestea se disting: îndurarea, mila, aptitudine, slavă, grație, dar, generozitate.
În acest pasaj biblic, harul este totalitatea lucrărilor, actelor și calităților lui Dumnezeu prin care Fiul a fost dăruit și S-a jertfit pentru a da o șansă la mântuirea tuturor oamenilor. Acest har divin este la dispoziția fiecărui muritor și poate fi invocat și accesat de către oricine. Odată primit în viață, harul devine activ și începe să transforme și să înnobileze ființa, conferindu-i valoare, frumusețe și randament.
Dacă această ofertă divină este ignorată sau disprețuită, harul nu face niciun fel de presiune asupra emoțiilor sau libertății personale de alegere, dar această atitudine nu poate evita responsabilitatea înaintea lui Dumnezeu, Marele Izvor de har și vindecare. Din această perspectivă, Ellen G. White afirmă că cei pierduți nu vor fi făcuți răspunzători înaintea lui Dumnezeu atât de mult pentru păcatele săvârșite, cât mai ales pentru disprețuirea harului care le-a fost arătat. Iubirea lui Dumnezeu arătată în jertfa Fiului Său cere o considerare și apreciere pe măsură. Cultivarea puterii harului lui Dumnezeu în viața personală va popula Împărăția slavei cu oameni obișnuiți ca mine și ca tine, proslăviți prin îndurarea și dragostea Tatălui, Fiului și a Duhului Sfânt.
Doamne, eu nu vreau să fac zadarnic harul Domnului Isus Hristos și apreciez plin de recunoștință și gratitudine tot ce faci pentru mine și pentru toți oamenii. Amin!
