Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă.” De aceea se zice și azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă.”
Geneza 22:14
Muntele Moria nu este un munte cum ar fi Alpii, Anzii Cordelieri sau Himalaia, dar pentru cititorul Bibliei cei peste 600 de metri altitudine nu constituie un impediment să-l considere cel mai înalt munte din Scriptură, poate chiar mai înalt decât Ararat. Înălțimeamunților (și a oamenilor) nu se măsoară neapărat în metri, ci în semnificația pe care o poartă.
Se întreabă mulți: Chiar merită efortul de a urca pe munți doar pentru câteva momente după care să cobori și… ce? Cei care întreabă nu au urcat niciodată pe un munte adevărat măcar că au trăit la poalele munților. Dacă ar fi fost o dată acolo, pe munte, nu ar mai pune această întrebare. Pentru că de acolo lumea se vede altfel. Și nu numai ochii se bucură de o imagine inegalabilă, dar și mintea gândește altfel.
La altitudinea sa spirituală, Moria rămâne totdeauna cea mai mare înălțime a iubirii și sacrificiului, a credinței și Providenței. Acolo Domnul poartă de grijă. Este de înțeles de ce acolo a fost ridicat Templul lui Solomon, templul lui Zorobabel și Templul lui Irod, iar evreii de astăzi nici nu vor să audă de un alt loc unde să reconstruiască Templul lui Iahve. De pe muntele unde Dumnezeu a purtat de grijă se vede până dincolo de timp, în veșnicia viitoare. Putem urca și noi în rugăciune la această altitudine.
Doamne, ia-mă și pe mine la altitudinea spirituală pe care o are muntele Tău, pentru ca de acolo să pot privi frumusețea de dincolo de Iordan. Amin!
