Toți fiii și toate fiicele lui au venit ca să-l mângâie, dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: „Plângând mă voi coborî la fiul meu, în locuința morților.” Și plângea astfel pe fiul său.
Geneza 37:35
Jalea este un lucru inevitabil pentru contextul actual al vieții noastre. Jalea este determinată de moarte. Este reacția noastră de supraviețuire și vindecare după pierdere. Există aici o mențiune de făcut. Jalea celui neprihănit diferă de jalea celui nepocăit. Mai înainte de a continua, simt o dificultate de a face referire la cei neprihăniți și la cei răi, din cauza nepriceperii mele de a face distincția, pentru că există neprihăniți pe care nu-i observ și îi calific pe unii ca pierduți, dar ei ar putea fi iubiți de Dumnezeu la fel ca ceilalți. Și atunci reformulez: Există o diferență între cei care se jelesc în timp ce se află în Hristos și cei care jelesc pe cont propriu.
Poate fi o dificultate cu Iacov,deoarece el trecuse de experiența de la Iaboc, iar plânsul și jalea lui ar fi trebuit să fie puțin mai luminoase. De ce să nu recunoaștem lucrurile așa cum ni le descrie Biblia. Iacov era un om profund spiritual,totuși se plângea de parcă ar fi pierdut totul și orice fel de speranță.
Poate că nu ar trebui să fim prea exigenți nici cu alții, nici cu noi când este vorba despre comportament sau reacții comportamentale. Aici avem o problemă cu imaginea pe care vrem să o avem despre noi și despre credința și experiența reală prin care trecem. Iacov nu ține la felul în care este văzut și descris de alții, ci plânge pur și simplu din toată inima, sincer și nedisimulat. Să fim sinceri, Iacov este concentrat numai pe durerea lui și atât.
Merită de contemplat scena reîntâlnirii lui Iacov cu Iosif în Egipt, înainte de învierea drepților. Poate că aceasta ar putea fi cea mai frumoasă demonstrație a felului în care funcționează una din fericiri: „Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați.” Totuși acesta este un caz rarisim. Pentru noi ceilalți, marea mângâiere va fi atunci, la sunetul de trâmbițe.
Doamne, mă gândesc la cei care au suferit de curând o pierdere și se află în doliu. Mângâie-i pe cei întristați și să fii preamărit. Amin!
