Movila aceasta să fie martoră și stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta și nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta și peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău.
Geneza 31:52
Movila Legar-Sahaduta (Movila mărturiei), așa cum a fost numită de Laban, sau Galed (Movila mărturiei), așa cum a fost numită de Iacov, sau Mițpa de mai târziu este o veritabilă baliză care trebuia să marcheze pentru urmașii celor doi, Iacov și Laban, tratatul de neagresiune încheiat și consemnat de ei pe această movilă de pietre.
Rostul balizei sau al geamandurii este acela de a semnaliza un loc strategic important atât pentru a avertiza împotriva unui pericol, cât și pentru a indica un traseu de siguranță în atenția navigatorilor din zonă. Scriptura, cu precădere Vechiul Testament, dar și Noul Testament, face referire la asemenea elemente de mărturie și aducere-aminte necesare unei desfășurări optime avieții spirituale. Unele monumente au valoare spirituală practică, iar altele au valoare spirituală profundă. Pietrele ridicate din albia Iordanului, la intrarea în țara promisă, serveau ca amintire a modului în care Dumnezeu Și-a împlinit făgăduința de a-l conduce pe poporul Său în țara oferită ca moștenire. Cele două altare de pe Ebal și Garizim trebuiau să-i aducă aminte lui Israel binecuvântările și blestemele ascultării sau ale neascultării de Dumnezeu. Chivotul mărturiei conținea, pe lângă Decalog, legea scrisă de Moise, care putea fi martoră împotriva lui Israel, de-a lungul timpului.
Sabatul este un memorial al creației și al salvării, iar observarea lui corespunzătoare, prin credință și faptă, creează pentru credincios un traseu sănătos și sigur spre mântuirea cea veșnică. Meritele sunt ale lui Dumnezeu,care pune la dispoziția călătorului mijloacele necesare, dar efortul și responsabilitatea aparțin omului, care primește în schimb binecuvântarea.
Pâinea și vinul de la Cina Domnului constituie elemente materiale care marchează înțelegerea spirituală cu privire la semnificația sacrificiului ispășitor al Mântuitorului. Afirmația Învățătoruluidin Ioan 6:56: „Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi” are o importanță capitală în ce privește considerația corespunzătoare față de semnele de aducere-aminte. Slavă Domnului pentru toate semnele de drum pe care ni le-a pus la dispoziție! Slavă Domnului, drumul drept este bine semnalizat în continuare cu toate balizele necesare, dar noi trebuie să le luăm în considerație.
Doamne, Îți mulțumesc pentru mulțimea de semne pe care Tu le-ai presărat pe calea cea dreaptă, pentru a putea umbla în siguranță. Dă-mi atenția și discernământul pentru a le folosi cum trebuie. Amin!
