O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?
Romani 7:24
Racila este o unealtă de prins raci, iar prin extensie, cuvântul a ajuns să fie folosit pentru cancer, sau rac, și pentru orice boală incurabilă. Apostolul Pavel se plânge de o racilă care îl supără foarte tare. „O, nenorocitul de mine…”, se căinează el. Descrierea situației din a doua parte a capitolului 7 din Romani corespunde unei realități foarte îngrijorătoare: păcatul cuibărit cronic în natura noastră umană.
Păcatul este o adevărată racilă în sensul că, asemenea plasei de prins raci, și păcatul prinde în plasă sufletul omenesc. Păcatul este o racilă în sensul că este o suferință terminală incurabilă, omenește vorbind. În acest caz disperat, Pavel se vaită: „O, nenorocitul de mine…”
Versetul care urmează este cu adevărat fenomenal: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru” (v.25), iar capitolul următor începe într-o notă cu totul diferită de tânguirea din versetul 25: „Acum dar nu mai este nicio osândire pentru cei care sunt în Hristos Isus” (Romani 8:1).
În Isus Hristos, Domnul nostru, racila păcatului și-a găsit antidotul. Acesta este mobilul bucuriei creștine a mântuirii. Nu trebuie să uităm însă că pentru această realizare „El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui… El era străpuns pentru păcate noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre”. (Isaia 53:4,5)
Doamne, bunătatea cu care Te-ai aplecat asupra noastră și a rănilor noastre este un motiv serios pentru cântările noastre de laudă, acum și-n veci de veci.Amin!
