Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puțin credincioșilor?
Luca 12:28
Un fir de iarbă este o adevărată capodoperă a creației. Firava plantă este înzestrată cu o sumedenie de dotări care o fac să fie un adevărat tezaur de resurse și posibilități. Aș putea enumera câteva lucruri esențiale: Iarba este un organism viu dotat cu o putere fantastică de a răzbi spre lumină și viață. Naturaliștii ne spun că în vârful firului de iarbă se exercită uneori o presiune înaltă care îl ajută să perforeze asfaltul pentru a ieși la suprafață. Dacă iarba poate face acest lucru, oamenii înzestrați cu atâtea posibilități de ce nu ar putea răzbate prin dificultăți ca să ajungă la lumină? Iarba parcă „știe” că, dacă ajunge la lumină, este salvată. Omul să fie mai puțin „știutor”?
Alte trăsături de caracter pe care am putea să le identificăm cu ușurință la iarbă suntsmerenia și dăruirea de sine. Am mai putea aminti capacitatea de a se disemina și a se înmulți sau puterea de regenerare după ce este tăiată. Deși orice făptură este ca iarba din punct de vedere al vulnerabilității în fața pericolelor și a amenințărilor de tot felul, Dumnezeu, care astfel împodobește iarba de pe câmp cu cele mai delicate și mai fascinante flori și culori, știe și poate să ne dea siguranța mântuirii și a bucuriei vieții de zi cu zi.
Poporul este ca iarba, iar poporul suntem noi, suflați de Vântul Domnului. Sub apăsarea Lui unduitoare ne mișcăm după o sinusoidă specifică experienței umane. Avem nevoie de lecția umilinței și supunerii pe care o putem învăța de la iarbă. Dumnezeu ne pune la dispoziție comorile îmbelșugate ale harului Său din care să ne putem alimenta creșterea și maturizarea dorite de El.
Doamne, Îți mulțumesc pentru lecția pe care mi-o dai prin firul de iarbă. Înzestrează-mă și pe mine cu virtuțile ei. Amin!
